cel mai tare film...

fratilor !!!!
tarziu, recunosc am descoperit un film.
rusine sa imi fie !!!
merita vazut
va spun sincer.
merita vazut pentru cultura voastra generala,
pentru simplu fapt ca esti roman.
"HARTIA VA FI ALBASTRA".
asa se numeste.
pentru cei care l-au vazut
bravo voua
iar pentru cei care au trait acele vremuri
mult respect!

cu dedicatie

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte.

"Csak azt akarom, hogy a füst gyom...=))"

pentru gogu..

la multi ani goguuuuuu !!!
te iubim si ne este dor de tine.
hai acasa :)
gogu, nu vii tu la noi sa iti facem un tort in forma de tzatze? poate nimerim de data asta :))
la multi ani, la multi ani,la multi ani,la multi ani !!!
sa ne traiesti!!!
pooopppppoopppoooopppp....

Intre zambet si suspin

In salonul unui spital se gaseau doi bolnavi. Unul din ei, care suferea cumplit din
pricina plamanilor, era ridicat în fiecare zi de sora medicala la fereastra salonului, unde,
sprijinit de perete, trebuia sa stea în picioare mai bine de o jumatate de ora. In acest timp
încerca sa descrie cele vazute pe fereastra, colegului sau de suferinta, un barbat paralizat,
tintuit la pat. Privea pe fereastra si-i descria plastic cum primavara punea stapanire peste
parcul din apropiere. Zarzarii erau în floare, iar papadiile presarau galbenul lor regal
peste verdele matasos al ierbii fragede. Un vant molatec unduia pletele unor îndragostiti
care se zbenguiau prin parc. Pe oglinda albastra a lacului pluteau nuferii unor lebede
maiestuoase...
Zilele treceau parca mai usor, si pacientul paralizat astepta acum cu înfrigurare ziua urmatoare,
cand va auzi din nou cat de minunata este lumea de afara. Incetul cu încetul, dorinta de a
trai se trezea din nou în el. Simtea un nou freamat de viata în oasele lui imobile, cu
fiecare noua descriere a frumusetii de afara.
Intr-o noapte îngrozitoare, ochii sai spre lume, omul bolnav de plamani, a început sa
tuseasca înfiorator. Mana sa imobila n-a putut apasa butonul de alarma.
Spre dimineata, au scos cadavrul din camera sa. Era acum singur. Nespus de singur si
trist.Daca ar fi cineva sa-i mai spuna ce este dincolo! I-a venit o idee. A cerut sorei sa-l
mute în patul de langa fereastra. Cu fortari supraomenesti, dupa luni de zile de
nemiscare a reusit sa se ridice într-un cot. S-a uitat pe fereastra sa vada un crampei macar
din lumea de afara descrisa atat de minunat de colegul sau de suferinta.
In fata ferestrei era un perete mare si gol.

ultimul biscuite.

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa ea si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuite din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.

Prin urmare nu mă mai iubeşti - Radu Stanca

Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.

Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.

Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.

Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.

Prin urmare nu mă mai iubeşti.

Bondarul şi libelula - Paul Preda Păvălache

M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.

Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.

Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.

- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.

- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.

- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?

- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.

- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!

- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.

- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!

- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.

- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!

- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.

- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.

- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.

Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.

Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!

Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.


Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!

Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!

Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.

colegul meu zdrobitza

negulescu alexandru (10/19/2009 10:33:34 AM): buna dede ce faci?
dedelina dede (10/19/2009 10:46:52 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:17 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:20 AM): boule
dedelina dede (10/19/2009 10:47:25 AM):L-)
negulescu alexandru (10/19/2009 5:08:28 PM): crezi ca vreau sa ti-o trag?

nu bob, oricum nu era vb de asta, te faceam bou, desi poate e un compliment prea mare pentru tine, pentru faptul ca am suduit niste oameni nevinovati, DIN CAUZA TA !!!!!
oricum, cota 1400 la ce altitudine este?

melcu`

Ce s-a intamplat daca in farfuria unui somalez, dimineata, se gaseste un bob de orez?
A vomitat toata noaptea.
=))))))))
imi era dor...

te vreau cu 9% mai mult !

hhhhakkkthhuu.
m-am pierdut pe mine.
unde sunt zilele in care nu conta nimic?
in care nu exista nimic in jur?
unde sunt diminetile in care ma trezeam inconjurata de oameni?
oameni ca mine,
insirati prin casa,
care casa?
nush :))
unde sunt diminetile in care ma trezeam cu basul in stomac si in loc sa urlu la ala care era cu mana pe buton: da in p.... ma-tii mai incet
uralam: da in p.... mea mai tare !
unde sunt momentele in care traiam clipa ca si cum ar fi fost utima ?!
unde imi e imaginatia?
am inmultit-o cumva cu 19, dupa care am impartit-o la 119 ?
probabil...
hey schiopule, te frec in nas!
zi da!!!:)))))):))))):)))))
eu sunt sparta !!!

elefantii.

ar trebui sa scriu despre seara petrecuta la robert.
care nu se mai satura de "sorooooo".
a fost o seara mult prea faina ca sa o descriu in momentul asta. trec printr-un moment greu.
si vreau sa povestesc si nu am cu cine. vreau sa inteleg dar nu ma regasesc in nimic. si am o durere de cap ingrozitoare.
ce rost ar avea sa stau acum sa imi plang de mila, cand eu singura m-am bagat in asta?
de unde atata maturitate in mine, asa dintr-o data ?
cum de reusesc eu sa i-au deciziile intelepte?
la naiba, honey, zici ca am picat din cer.
ce frumoasa e poiana.
acolo unde e cosita.
inconjurata de frumos, si dezamagita de cei apropiati.
sefu` vrea sa taie capritele. huahuahua.
nu vreau sa le taie, ca mi-e imi plac.
intre un fir de iarba si elefant,
prefer elefantul.
chiar daca renunt la roua diminetii pentru totdeauna.

la marginea pantei abrupte...

gigi nebunu' trage cu tunu' noaptea pe la unu` !!!

nelly

ta-damm !
inca o bomba de la dedelina.
si inca o bomba facuta de nelly.
pai, cum frate, sa ma trezesc cu ea, in ziua libera, la munca si sa mai faci si figuri, si ce figuri...
pai vine ea sa faca figuri, pe tura mea, si sa nu dea de mancare la personal. eeeee..
las' domle' ca stiu eu ce sa fac. imi scap eu echipa si de data asta.
il iau pe sandilaul de barman (alex), la cules de ciuperci, prin padure.
nu imi dai sa mananc, imi procur singura hrana.
si merg eu cu sandi, tiptil, tiptil prin padure, precum scufita rosie, la cules de ciupercute.
vin eu, cu traista plina, si nelly, ce face?!
nu imi pregateste si mie o tocanita, ca doar m-am chinuit si eu, si m-am urzicat, si m-am bagat prin toate tufisurile sa gasesc si eu o mana de ghebe.
si tot nelly face figuri.
si cine ii tine partea zicandu-i ca daca nu imi convine sa merg dupa leurda? huh?
pai cine altul decat jupanu' .
mno...
lasa nelly ca data viitoare, o sa culeg din alea nebune, si daca o iau razna, eu o fiinta atat de normala, o sa te dau in judecata.
si pe tine si pe jupanu'.
si uite asa ma realizez si eu in viata, ca doar nu o sa stau sa castig la bingo.
maine avem la personal, bors de ghebe.
trecem si pe tabla !
am zis!
aaa, nelly, ai grija cand bei cafeaua, ca a gasit alex niste gandaci negri si mari prin padure, cu niste clesti maaaari.

oameni.

sunt oameni care te fac sa iti pierzi increderea in tine.
sunt oameni, care au uitat sa mai traiasca, sau o fac dar doar pentru ei.
imi amintesc primele intalniri.
primele priviri schimbate pe furis, primele vorbe spuse.
prima noapte de dragoste, in care mintea imi era plina de intrebari. nimic de durata insa, totul trecea prin mine, ca apa unui fluviu.
imi amintesc de el...
asa cum era, plin de umor, de viata, mereu cu zambetul pe buze.
erau dimineti, in care deschidea doar putin cate un ochisor, si zambea, fara motiv.
sau imi zicea ca sunt frumoasa, ma pupa si imi zicea ca ma iubeste, dupa care adormea instantaneu.
imi amintesc de zilele in care ne plimbam de mana prin oras, de zilele in care il rugam sa imi cumpere ceva dulce si daca ma refuza, fugeam de langa el, in ideea ca ma va alerga.
de noptile in care ii povesteam toate ideile mele, si ne povesteam amintirile imbratisati.
noptile pline de dragoste, pasiune..
diminetile in care trageam de el sa nu plece la munca.
asteptam cu nerabdare sa vina de la munca.
imi amintesc cat de greu mi-a fost sa-l cuceresc.
iesita dintr-o relatie grea la fel ca si el, e greu, sau nu, sa te mai poti apropia din nou de o persoana.
am incercat sa ii arat cum sunt eu si sa vad la randul meu cum e el. traditional.
am inteles ca e ceea ce imi doresc.
ca intre noi poate fi ceva, ceva frumos...
si a fost !
si inca ar mai putea fi, daca ne-am putea aminti cine suntem.
cred ca am uitat, am uitat sa fim noi.
sa ne iubim, sa ne zambim, sa ne ascultam.
doare cel mai tare cand un om nu te mai asculta, indiferenta intr-o relatie este greu de suportat.
oare atat de tare ne-am indepartat? oare nu mai stim sa ne iubim, sa ne zambim, sa ne ascultam?
as vrea sa pot sa fiu inteleapta, sa pot lua deciziile cele mai corecte atat pentru mine cat si pentru el.
sa ne fie bine, atat lui, cat si mie, chiar daca asta inseamana sa nu mai continuam amandoi pe acelasi drum.
cum poti sa renunti la omul iubit fara lupta?
de ce sa lupti de unul singur?
as vrea sa imi cunosc greselile, sa le accept, si sa incerc sa le indrept.
oare ego-ul din noi este mai puternic decat iubirea?
toate clipele frumoase petrecute impreuna, vor ramane doar niste amintiri frumoase?
cat de mult as vrea sa traiesc din nou, pentru el, alaturi de el.
e greu de explicat si de gasit raspunsuri.
de ce rautatea si indiferenta si-au facut cuib in sufletele noastre? de ce tocmai noi, noi care eram atat de nonconformisti, atat de puri..
imi amintesc de oamenii care erau invidiosi pe ceea ce aveam noi, si de oamenii care imi spuneau ca mai mult de 1 luna nu o sa rezistam impreuna.
zambesc acum..
imi amintesc, ca intr-o dimineata, cand se pregatea sa plece la munca, era prinsa in usa de la dulap o soseta. imi vorbea, si imi spunea ca abia asteapta sa vina acasa, nici nu plecase, si printre toate cuvintele lui s-au amestecat si cele: "atarna ceva din dulap".
atat de pur de simpatic.
imi amintesc cand i-am zis prima data "te iubesc". nu a scos nici un sunet, parca amutise.
plangeam la filme, si el radea de mine.
cand si-a luat prima masina, cata fericire, era ca un copil mic, care a primt jucaria mult asteptata.
imi amintesc cand am adus-o pe shiva acasa. cata bucurie.
bucurie a fost si cand am facut bradul de Craciun: "noi avem cel mai frumos brad"
mi-e sufletul amar, cand ma gandesc la toate, atat de multe, atat de frumoase.
oare chiar atat de mult ne-am schimbat?
oare oboseala si stresul pot fi mai puternice decat iubirea?
si am lacrimi in ochi cand imi raspund singura....ca da!
iubirea exista, inca mai este, stiu si simt asta, dar oboseala si stresul acumulat, te impiedica sa mai iubesti, sa mai traiesti, sa mai asculti.
as vrea sa traim din nou unul pentru celalalt.
si chiar daca "eu traiesc intr-o lume a mea", sa stii, ca tu ai fost intotdeauna pe primul loc in ea, si in jurul tau si impreuna cu sfaturile si indrumarile tale mi-am creat acesta lume.

despre sex

in urma sondajului de opinie realizat la stana regala, am aflat urmatorul lucru:

cei care lucreaza tura-umplutura, fac mai des sex, decat cei care lucreaza la tura.
exemplu monica, care a recunoscut, ca ea a facut ultima data sex aseara n.r 02.10.2009.
alex barmanul spre exemplu nu a mai facut sex de vreo 3 saptamani, s-au murat si castravetii de atunci.
boby inca viseaza, cum ar fi daca nu ar mai fi virgin.
ion, prefera, altceva in loc de sex...don't ask.
tony o face si in timpul serviciului, deci el e cel mai activ.
tanta si moghior nu vor sa recunosca se dau ranite.
gabi a fost sincera zicand ca de acum o saptamana, o intelegem ca lucreaza la uzina.
lary, fute drumurile ca sa dea si el o buca.
laurentiu, ar vrea dar nu-l ajuta....mandra.
mama, in ultimele luni nu a mai vazut-o, saracu ticuta, din cauza asta zice ca ninge afara.
eu, subsemnata, ce pot sa zic, o fac de cate ori am ocazia, poate nu asa des ca tony :P.
deci, dragi mei, va spun cu mana pe inima, ca la stana regala nu se mai stie care cu cine, e plin de sex_ualitate.
cred ca din cauza altitudinii.
n.r. sefu sa nu ma dai afara.

POIANA STANII

dragilor...
eu imi imaginam ca mamica mea scumpa si draga, e o fiinta blajina, plina de afectiune, romantism si bunatate..
dar...(fara ca sa ii fac reclama proasta), cand am vazut-o cum omoara pestii la Stana, mi-a pierit... foamea.
dadea cu o ura in pestele ala, de parca se lupta cu un monstru.
il plesnea cu toporul in cap ca pe un monstru cu trei capete, bietul pastrav.
cum frate sa dai cu asa ura intr-un biet animalut?
azi, a vrut sa intre la camera 3 la toaleta, i-a luat d-zeu mintile, nu ca sa ratacit si nu mai nimereste scara.
va spun e ceva de groaza cu ea acolo. mai ales acum, de cand trebuie sa prinda pestii si sa-i omoare.
daca ar putea sever sa ii dea un topor mai mare.
au pus-o astia azi, la gratar. i-am zis ca nu m-am putut abtine,i se vedeau doar mainile ,daca te uitai mai atent vedeai niste maini care arunca niste bucati de carne pe gratar. si sa nu fiu rautacioasa, ca doar e mama, si un pic de par...atat!
mai vine si ionut la mine si imi zice ca se misca bucataria de vara, asa tare da mama in peste, sa-l omoare.
la scurt timp, o vad pe mama, lipa, lipa, pe trepte la camera 3.
ies speriata afara,si ii strig: "mama ce naiba faci acolo?".
si nu o intreb degeaba, eram surprinsa sa o vad tragand de usa de la camera 3 cu toata forta.
imi raspunde batand din picioare, fara nicio treaba :"merg la toaleta!"
pai acolo ti-ai gasit? aia e o camera, care de obicei se inchiriaza turistilor, are intr-adevar toaleta, dar e pentru bietii oameni, tu nu ai voie acolo.
intr-un final a inteles ca a gresit scara...
crima si pedeapsa, sa lucrezi intr-un colectiv ca al nostru.
mama e un caz mai special, dar mai avem si altii.
nu ar fi rau sa va pomenesc si de ei, ca sa nu se supere, si ca sa va fac putin ciuda, sa vedeti si voi ce frumos e la Poiana Stanii.

MONICA - capo di tutti capi.
ca sa intelegeti bine:
"monica urmeaza sa iau comanda la o masa mare, spune-mi te rog ce nu ai"
"pai dede, nu am mici si coaste"
"atat?"
"da!"
dupa ce am luat comanda, se aude moni din bucatarie:
"mai dede nu ti-am zis ca n-am papanasi?"
0_o
"moni ce dulceata ai pentru clatite?"
"am de visine, de afine, fructe de padure."
"ok, vreau o portie de clatite cu dulceata de afine."
"bine, dede."
si aici intervine clientul pe care l-am servit cu clatite:
"domnisoara clatitele bune, nimic de zis, dar dulceta de afine, era defapt, de visine."

CARMEN - maghiar women
blorgakdncakkkkdndjksk, cum vb ea. am rugat-o azi, sa imi monteze o comanda care era gata.
2 snitele de pui cu 2 cart pai.
am vazut-o ca pune niste mamaliga pe o farfurie cu mbs, am crezut ca are alta comanda.
imi intinde farfuria in mana si ma intreaba:
"2 mbs-uri?"
la ea se intelege, nu vorbeste bine romaneste.
si tot carmen, ma trimite cu preparatul numit: supa de pui cu taitei, la masa, numai ca ulterior am aflat ca supa de pui cu taitei nu avea taitei, erau si ei pe undeva printr-o cratita pe la bucatarie.

CARMEN - lacto-vegetariana
"dede vezi ca e o doamna afara care e profesoara de franceza, te poate ajuta sa te intelegi cu acesti clienti....CARE VB ENGLEZA!!!!!!!!
pe mama am pus-o?
a, da, la inceput. hai sa inchid capitolul bucatarie tot cu ea: "vai!!! vai!!! ce misca pestele asta pe gratar, ce mila imi e de el, inca se zbate saracul".
asta dupa ce l-a casapit bine cu toporul vreo jumatate de ora inainte.
sa luam exemplu, de la ospatari.

TONY - foxy85
omul asta e fantastic, si nu zic asa doar pentru ca e iubitul meu, dar chiar e !
pai tony, cand e weekend, are mereu impresia ca toata lume isi bate joc de el.
si are norocul sa nimereasca la masa, numai clienti..."jullien"
tony e omul care vorbeste singur si din reclame.
si care ia comanda la mese inainte desertul, dupa aceea ciorba, si desertul tot rece il duce, masa 3- foxy85 !!!

BOBY-cocosatul de la Cota.
zic de la cota, pentru ca uneori boby nu lucreaza la noi, corpul lui alerga prin curtea noasta, de la Stana, dar el e pe la cota.
comanda la bucatarie musaca, produs scos de la noi din meniu de vreo jumatate de an, daca nu mai bine.
daca ar avea piftie in condor, ar marca si din aia.
clientii lui boby sunt multumiti, le vinde orice, in special ce nu are.
ce sa mai zic de boby, baiat simpatic, raspunde la orice nume.

ROBERT - soroooooooo...
din lipsa de fonduri, a primit un tricou cu numele de marian.
el zice ca-i numele de scena. noi ne amuzam, si clienti il striga si il compatimesc ca e cam surd.
alti ii zambeau zicandu-i "tizule".
ahammmm...asa am zis si noi.

IONICA - ogararu 2
cica lasa ospataria pt fotbal.. dic ala ma!!!
pai nu il vad eu la televizor la domnu` dan si dau telefon si zic ca e un impostor, ca mai ieri alaltaieri, imi pune tacamuri la masa si acum se crede mare vedeta.
domnu dan, eu va spun e un impostor...

ALEX - barman preparator de......fresh-uri.
alex vreau si eu o limonada la 0.5 ml
imediat ! dar n-am carafa.
mai are de invatat.
el nu stie ca in firma asta nu exista explicatii, doar solutiii !!!

SEVER - PAZNIC!!!!!!
deci va rog...
P A Z N I C !
ce gratar? ce gunoi? ce reni? ce capre?
PAZNIC!!!!!!
tot el saracul, vinde ciorba de mistret cu carne de vacuta si invers.
de unde sa stie micutul daca el e, PAZNIC.

GIGI - bear man
gigi saracul are parte doar de ursi in ultima vreme.
vrei sa sti recensamantul la ursi? ti-l spune gigi!!!
vrei sa sti ce gunoaie le plac ursilor si la ce ora prefera sa serveasa masa?
va spune gigi!!!

FLORIN - taximetrist
pai de unde sa stie saracul ce inseamna alimentatia publica?
adus din mijlocul bucurestiului, in varf de munte, de unde sa stie saracul ce inseamna sa faci mancare la o multime de oamenii, coborati din varfuri de munte si infometati?
el zice ca a mai lucrat, noi nu-l credem!!!!
are acelasi mod de lucru ca si pe taxi. ori o cursa lunga, ori deloc!
ori face fripturi de nu-i mai incap monicai in cuptoare...ori deloc!!!!

staff`ul

IONUT - pinnochio
frate, n-am mai avut stana asa manager, de cand e ea. nici regele nu facea asa treaba cum face ion.
"boby, te iert de data asta, dar e ultima data jur, jur, jur!!!
PINNOCHIO !
"nu ploua,doamna, urcati, sunt doar niste nori micuti!"
PINNOCHIO !
"veniti ca va servim pe poiana, e frumos, mirific, avem mese in poiana..daaaa, sigur"
PINNOCHIO !
"goango de unde facem rost de mese? ca le-am zis ca ii servim pe poiana?"


NARCIS - boss-ul bosilor
fara numar, fara numar...pentru cel mai invidiat om din tara, dupa isarescu.
"vindeti, vindeti, vindeti pesti, puneti panou cu pastrav viu, vindeti tot !"
ok, dar matalica te-ai gandit cine-i prinde, si cine-i omoara?
ai transformat-o pe mama, fiinta cea mai draga de pe pamant, intr-o criminala in serie, urat domnule, urat.

pe mine ma las mai la urma, ma las criticata de colegi. desi eu cred ca ii bat pe toti. ca nu stiu cati dintre ei au incercat, live, in fata clientului sa puna vin in pahar, dar fara sa scoata dopul sticlei.
ce bine ca erau straini, ca le-am explicat, ca la noi asa se face, pentru amuzament !!!
fratilor, am cea mai tare echipa.
sunt mandra de ei !

sarut urma trupului tau pe asternutul vietii mele,
si-ncerc sa ma trezesc usor din somnul cu vise efemere
incerc usor sa ma ridic spre culmi nebanuite
spre vise si dezamagiri si spre imensa mea iubire

in felul meu nespus de omenesc incerc sa-ti definesc faptura
gresesc si pierd si ard si te iubesc
iubita mea, ce grea e despartirea

dar cat va fi? la infinit?firimituri din vise
iubita, mi-ai oferit si bucurii si clipe
frumoase au fost si vor mai fi
dar cat va fi iubito?!

PENTRU EL !

si chiar daca nu am dat nici un telefon, asta nu inseamna ca te-am uitat.
am vrut sa nu iti fac rau. asa am considerat eu ca e mai bine.
nu am uitat nici o clipa invataturile tale, sfaturile si metodele tale de lucru.
pentru mine, perioada petrecuta alaturi de tine, chiar daca nu a fost in cele mai bune conditii, a fost extraordinara.
m-ai invatat sa gandesc, sa inteleg oamenii, sa imi organizez timpul, si sa fiu mai buna cu cei din jur.
iti multumesc din suflet pentru tot!
am auzit tarziu de ce ai patit, regret din tot sufletul, dar stiu ca esti puternic si ca vei trece peste.
poate ca nu vei citi niciodata asta, dar tare mult as vrea sa sti, ca noi cei de aici te iubim enorm.
ne-ai ajutat, ne-ai invatat, ai fost minunat, si te-ai purtat cu noi ca si cum am fi fost copii tai, poate chiar mai bine.
poate ca pe sorin l-ai certat mai des decat pe noi.
ne-ai invatat sa fim oameni, sa fim constienti ca orice este posibil atat timp cat ai vointa.
ne-ai rupt sufletul cand ai plecat, dar am fost impacati sa te stim bine.
acum ne-ai sfasiat si mai tare, dar privim cu optimism spre viitor, pentru ca tot tu ne-ai invatat asta.
am trecut impreuna cu tine si cu ajutorul tau peste momente grele...
am ramas cu amintiri frumoase,ce nu vor pierii niciodata.
multi te-au judecat pentru ce ai facut in trecut. noi te-am apreciat si te apreciem pentru ceea ce esti.
ne-ai demonstrat ca chiar daca ai 10 oameni impotriva, luptand ai sa razbesti !!!
chiar daca timpul a trecut, si nu ne-am mai vazut, si noi nu ti-am platit cu aceeasi moneda, fiind langa tine in momentele grele, nu inseamna ca te-am uitat.
dimineata strangandu-ne la cafea, ne aminteam fiecare in felul lui de tine, si zambeam..
ne-ai umplut masa de Craciun, ti-ai impartit mancarea cu noi. ne-ai dat ce ai avut mai bun, cerandu-ne doar un zambet.
asta a contat mult pentru noi.
te-am vazut tot timpul la nivelul nostru, si totusi te-am respectat asa cum trebuie respectat un sef.
sa fii puternic ! asa cum te stim noi, de neclintit. si sa iti amintesti de noi. noi nu o sa te uitam niciodata !!!
si daca vreodata o sa citesti aceste randuri, nu lasa lacrimile sa iti umple ochii, sa fi mandru ca ai crescut niste oameni, de care aveai teama la inceput, ca pe niste copii.
pentru noi nu are importanta ce zic altii, si nu zic asta doar ca sa fie zis, ci pentru ca simt.
ne-ai invatat sa fim mai buni, sa facem lucrurile cu cap, sa nu tinem cont de rautatile din jur, la rautatile din jur sa raspundem cu fapte bune, sa ne intoarcem si celalalt obraz si sa punem suflet in ceea ce facem si totul va iesi mai bine.
te iubim mult!!!!
sa nu te indoiesti o clipa de asta.
UNUL SINGUR E MITUS!!!

replica.

hoooo..
nu am scris despre divortul parintilor ca sa ma compatimiti voi.
am scris pentru ca am simtit ca e momentul potrivit, ca pot descrie in cuvinte una ca asta.
replici poate da oricine.
dar numai cel care a trecut prin asta stie cum e si simte ce am simtit eu cand am scris.
multi nu dau doi bani.
dar de acolo a pornit toata experienta mea.
de acolo am inceput sa vad viata, asa cum e ea, si o mare parte din educatie, am capatat-o in acele momente.
atunci simti gustul vietii, atunci vezi omul din omul de langa tine.
si am ajuns in ziua de azi sa privesc de doua ori, inainte de a imi face o parere.
e greu in ziua de azi sa privesti un om si sa iti poti face o parere, nici de doua ori nu-i de ajuns, avem atatea masti care ne acopera.
sunt multumita ca am in prezent langa mine oameni buni, care nu sunt ipocriti.
am in preajma mea oameni de la care am ce invata, oameni care imi seamana, sau cu care vreau sa seman.

"cand omul de lemn incepe sa cante,
femeia de piatra se ridica pentru a dansa."
si fiecare intelege ce vrea din asta !!!

divortand.

am vazut un film care a trezit ceva in mine.
nu i-am retinut numele, nici nu conteaza.
mi-a trezit amintiri.
amintiri pe care le-am ingropat adanc in suflet, dureroase pana nu demult.
ma vad copila, inalta si slabanoaga, cu 10 cm mai inalta decat fratele meu, mai mare, mereu zbanghie si vorbareata, trezita la o ora matinala cu care nu eram inca obisnuita.
o vad pe mama si majoritatea lucrurilor din casa stanse in saci, privindu-ma cu lacrimi in ochi.
ma uit la tot din jur, si o rog insistent pe mami sa nu mai zugraveasca inca odata, pentru ca atunci ca si acum uram perioada cand trebuia sa zugravim.
cu lacrimi in ochi, mami, pleaca in bucatarie lasandu-ma putin nedumerita. putin mai mult.
trecand pe langa mine, fratele meu, imi spune in soapta sa ma grabesc si sa ma imbrac ca trebuie sa plecam.
acelasi lucru imi striga si mama din bucatarie.
crezand ca toti au luat-o razna, sau ca eu visez, ma duc si o intreb pe mama, ce se intampla, unde mergem, si cum ramane cu zugravitul?
mama care era mult prea plansa si obosita imi spune ca plecam de la tati.
ok...
si...il lasam sa zugraveasca singur?
de ce il lasam pe tati sa zugraveasca singur? noi unde mergem?
nu prea intelegeam cum sta treaba.
bunica mea, amabila, ca-ntotdeauna, s-a oferit sa-mi explice cum sta treaba, dupa ce a dat navala in bucatarie urland la mama. nu am inteles mare lucru din jignirile pe care si le aruncau, noi nu vorbeam asa cand ne certam cu ceilalti copii de pe strada.
in vocabularul nostru inca nu isi facusera aparitia.
putin socata, ma indrept catre fratele meu si incerc sa vorbesc cu el, poate pricep ceva de la el, desi, uneori nu vorbeam aceeasi limba..
printre dinti, imi spune ca mami nu mai vrea sa stea cu tati si ca se despart.
ok..
nici asta nu am inteles-o asa bine.
pana cand nu m-am trezit intr-o caruta, cu cateva dintre lucrurile pe care mama a reusit sa le smulga din mainile bunicii, care devenisera ghiare.
m-am trezit la sinaia, la bunica din partea mamei, pe care nu prea o aveam la suflet. tot nedumerita..
cu mami nu aveam sansa sa vorbesc, era prinsa in discutii cu sora ei si cu bunica. prindeam din zbor doar cuvinte ca: "porcul", "nemernicul", "vai de copii".
imi amintesc ca am iesit pe scara, afara, abia incepea liliacul sa infloreasca, si bunica avea unul mare in curte. imi priveam picioarele si eram fericita ca pantofiorii mei preferati, cu un numar mai mare, au culoarea mai frumoasa decat foarea liliacului.
langa mine, s-a asezat, intre timp, fara ca eu sa bag de seama, eram mult prea prinsa cu pantofiorii mei, fratele meu, care a inceput sa trancane neintrebat de nimeni.
vorbea fara sens, cum ca o sa vina tati, si ca o sa faca scandal, ca i-au ramas cartile si multe dintre lucruri acasa, ca nu stie daca o sa le mai poata lua.
dupa mult timp, lasandu-l sa vorbeasca singur, l-am intrebat ce se intampla.
unde e tati si de ce am plecat..
fara urma de regret in glas, mi-a raspuns, ca noi nu o sa ne mai intoarcem niciodata acasa ca o sa ramanem la bunica, si ca mami s-a despartit de tati pentru totdeauna.
pe langa totdeauna asta, care ma facea sa mi se scurga sangele din mine, nu intelegeam, de ce?
erau fericiti, adica, ma rog, se mai certau, dar nimic frecvent si fara scandal mare.
totul s-a petrecut repede, foarte repede, sau poate ca asa mi s-a parut mie. m-am trezit intr-o sala mare cu multe banchete, mami intr-o parte, eu langa ea. bunica in alta parte putin in spatele nostru. tata...nicaieri.
o doamna carunta si cocosata, m-a intrebat, cu cine vreau sa stau, cu mami, sau cu tati?
si uitandu-ma in ochii fiecarui om aflat in sala, dupa ce mama m-a strigat pe nume, am raspuns fara sa inteleg prea mult intrebarea, ca vreau cu amandoi.
parca doamna cocosata si carunta vroia sa imi lungeasca agonia, m-a intrebat cine ma ajuta cel mai mult la teme?
si m-am intors zambind spre bunica, cautandu-l din ochi pe tata, si am raspuns cu zambetul pe buze, tati...
i-am mai spus doamnei, fara ca ea sa ma intrebe, ca tati e de vina ca nu mai am toate foile la maculatorul de romana si matematica, ca el mi le rupe daca gresesc, nu ma lasa sa fac purcelusi.
au auzit un suras din sala si am vazut schitat pe fata doamnei un zambet.
si imi venea sa plang, ca imi era ciuda, pentru ca tati chiar imi rupea foile daca greseam.
am crezut ca au ras de mine..
l-am vazut pe tati dupa aproape o luna, poate mai putin, poate mai mult.
am fugit de la scoala, si am mers la cofetaria unde lucra matusa mea, l-am asteptat acolo pana la ora trei, cand iesea uzina, indopandu-ma cu prajituri.
cand a intrat pe usa, imi amintesc, ca stateam la o masa la geam, scufundata in canapelele de piele gri uitandu-ma spre nicaieri.
a ajuns in fata vitrinelor si m-a strigat: "dei", asa ma alinta atunci, la fel ca si acum. nu il vazusem, dar cand am auzit ca m-a strigat, am simtit ca si cum as fi inghitit un mar.
l-am privit...
era asa frumos. nu stiam cum sa reactionez, imi venea sa tip, si sa ii sar in brate.
am ales sa strang din dinti, ca sa nu plang, sa ii arat ca sunt o domnisoara. am mers incet pana in fata lui, incercand sa arat ca sunt puternica, aveam impresia ca calc pe nori, ca nu mai ajung odata la el.
cand am ajuns imi venea sa urlu de fericire, ca il pot atinge.
am stat pana tarziu, imi spunea la fiecare 5 minute ca am crescut, sa fiu cuminte si sa imi fac temele.
am ajuns acasa tarziu, mintind-o pe mama, ca am mai avut de facut una alta pe la scoala.
chestia asta s-a petrecut cam vreo 3 luni la rand, pana cand mami a aflat..
dupa care iar nu l-am mai vazut pe tati.
imi amintesc ca noaptea, cand nu aveam somn, si nu puteam sa dorm, ma gandeam ca sunt cu el si ca mergem pe o poiana, ca mergem la cofetarie, ma gandeam la el si ma trezeam dimineata zambind.
dar totusi cu un gol in suflet.
de parca nu a fost deajuns, parca toate imi erau impotriva, mami imi spune, intr-o dimineata, ca ne mutam.
nu foarte departe de unde stateam noi atunci.
ma intreaba cu vocea tremurand, ce parere am de nenea de la care imprumut carti?
i-am raspuns atunci ca e urat, dar imi place ca are o biblioteca plina.
nu intelegeam nimic.
mama imi spune ca ne vom muta la el.
de ce ne mutam la el?
nu vreau !
nu mai vrea bunica sa ne mai tina la ea?
ne-am mutat !
ne-am mutat, in casa "omului padurii", asa cum ii ziceam eu.
s-a rupt ceva din mine, atunci cand mama a ales sa nu doarma cu mine.
asa eram obisnuita.
ei bine, lucrurile se schimbau.
am fost mutata intr-o camera mult prea mare pentru mine, si mami mi-a explicat, ca de acum inainte o sa am alt tata si ca tati meu va ramane mereu tati meu.
nu o mai ascultam demult pe mami.
pentru mine vorbele ei erau goale si de neinteles.
il uram pe "omul padurii", il uram pentru ca ma striga "dei", il uram pentru ca dormea cu mama.
nici macar nu mai vroiam carti de la el, imi venea sa dau foc bibliotecii, crezand ca mami s-a hotarat sa se mute aici din cauza ca imi placea sa imprumut carti de la el..
imi era dor de tata,foarte dor. nu-l mai vazusem demult, si ma intrebam de ce nu vine sa ma vada, nu ma mai gandeam seara, cand nu puteam sa dorm, la el.
numai vroiam sa ma gandesc la el, credeam ca m-a uitat, si ca nu merita sa ma gandesc la el. ca o sa il uit si eu.
nu vorbeam cu nimeni din jur, nici macar cu fratele meu,pe care il vedeam rar, el alegand sa ramana la bunica mea.
vedeam in el un erou.
si ma gandeam ca a fost curajos ca a ramas cu bunica.
as fi preferat si eu sa raman cu bunica mea, chiar daca nu prea o aveam la suflet.
cu "omul padurii" nu schimbam trei cuvinte intr-o zi intreaga.
pana intr-o zi, cand m-a intrebat daca imi este dor de tati.
i-am zis, da, cu lacrimi in ochi.
a doua zi, cand mami era la servici, mi-a zis sa ma imbrac, ca mergem sa-l vedem pe tati.
nu mai conta daca e adevarat..
nu mai conta cu ce ma imbrac, nu mai conta nimic. nu mai vedeam, nu mai auzeam nimic. sangele imi circula cu viteza in tot corpul, incalzindu-l.
eram inscrisa de catre tati, la o scoala de karate, in orasul unde am copilarit, dar lipsisem o perioada de la cursuri, mami mi-a interzis sa mai ma duc, dupa ce sa despartit de tati.
l-am intrebat pe "omul padurii" unde mergem, si cum o sa dau de tati. mi-a raspuns zambind ca ma duce la karate, pentru prima data dupa mult timp, am inteles vorbele lui.
l-am intalnit pe tati in fata clubului, emotia a fost cumplita, de nesuportat, marul pe care l-am simtit demult in gat devenise parca piatra, parca nu ma mai lasa sa respir. am inghitit-o, durerea a fost groaznica, lacrimile mi-au tasnit din ochi, iar coprul meu parca era de gelatina. am sarit de gatul lui, si timpul s-a oprit.
am inceput sa-l vizitez pe tati,in felul asta, impreuna cu "omul padurii", care ma astepta in statie, de fiecare data, la intoarcerea spre casa, ne intelegeam din ochi, stiam ca urmeaza sa o mintim pe mama ca am mers la club.
"omul padurii" mi-a devenit prieten, nu mai vedeam in el un dusman, care nu o lasa pe mami sa doarma cu mine.
timpul a trecut si am inteles altfel lucrurile.
sosise timpul in care puteam sa iau o alegere singura.
am ales sa merg la tati, frangandu-i inima mamei, si fara sa imi dau seama si "omului padurii".
eram fericita, nu ma gandeam la restul, eram langa tati, tot ce mi-am dorit..
pana intr-o zi..
imi amintesc ca in aceea zi, tati mi-a zis ca ma iubeste cel mai mult pe lume.
mi-a tinut o intreaga morala, cum ca fetele ar trebui sa creasca alaturi de mama, si tot felul de chestii despre fete si mame.
fericirea mea s-a sfarsit atunci.
neintelegand la vremea aia vorbele lui.
i-am spus plangand : "nu mai vreau sa te vad niciodata, am asteptat atat de mult si acum ma trimiti inapoi..."
aveam 18 ani si nu intelegeam de ce a vrut sa plec. de ce nu ma iubea.
acum inteleg, si ii multumesc, si il admir pentru asta si pentru tot.
atat pe el cat si pe "omul padurii".
imi iubesc parintii mult.
pe mami care poate nu a luat intotdeauna deciziile corecte, dar cine sunt eu sa o judec, a muncit enorm pentru noi, si s-a sacrificat.
la fel si tata, mi-a fost mereu alaturi chiar si din departare. facand si el sacrificiile lui.
chiar si pe "omul padurii", care m-a ajutat in copilarie sa imi vizitez tatal. si care mi-a fost inainte de toate, prieten.
am trecut atunci, atat eu cat si ai mei, printr-o periada dureroasa, furtunoasa.
fiecare am gresit, luand decizii care ii implicau si pe ceilalti, povocandu-le suferinta.
eram prea mica sa ilteleg, sau poate ca nu vroiam.
nu itelegeam de ce ai mei se despart, de ce mama doarme cu altcineva, de ce tata nu ma vrea langa el.
privesc altfel lucrurile acum.
durerea aia, o simt cand apar florile de liliac.
si tot mirosul liliacului mi-o alina.
atat mama, cat si tata, au in curte liliac.
e doar o coincidenta ce uneste in mine doua suflete ce au ales sa se desparta.

pentru ai mei....

asta asa ca nu am ce face, sau ca poate vreau ca toti sa stie.
parca simt nevoia sa spun.
vorbesc acum de colegi mei, cei alaturi de care imi traiesc zilele, cu care imi petrec aproape tot timpul.
sunt oamenii, pe care sunt mandra ca ii cunosc.
sunt fericita ca imi sunt alaturi.
alaturi de ei am invatat multe.
impreuna cu ei am facut multe, si le multumesc ca m-au acceptat, asa cu bune si rele.
stiu ca ne-am certat si ca ne-am mai intepat unul pe celalalt, dar imi aduc aminte ca tot alaturi de ei am baut primul metru de bere, si am mancat impreuna prima pizza cu sos foarte picant. stiu ca stiu si ei asta.
au fost perioade in care chiar nu ratam o seara. cand plecam de la munca si ne intalneam in centru la "o bere".
imi iubesc colegii.
pe dementul de boby, cu privirea lui de high, si glumele lui neintelese.
pe ion care in fiecare zi are ceva de comentat: "bai dede hai sa facem masa pentru copi, ca am vb cu doamna dana si mi-a zis ca vin in o ora, hai lasa tot ce ai de facut si hai sa facem masa..", sau: "boby iar nu te-ai barbierit?, de ce?"
monica cu oftatul ei cand aude de snitel si clatite.
mihaela care se cearta mereu cu prietenul (imaginar), la telefon.
sever care nu vreau sa se supuna ordinelor, ca nu tine de datoria lui.
gigi (desuchiatul,) care tace si inghite.
tony zbanghiul care alearga cu zmeul pe poiana, parca ar avea 3 ani, si nu ma mira deloc.
cu totii in sunt dragi, si tin la fiecare in parte, in felul meu. si stiu ca si ei tin unii la alti, ca altfel, nu am fi ramas atata timp impreuna, nu ne-am fi suportat atat unul pe celalalt.
pana si pe sefi ii iubim, si ei stiu asta.
sefu cu glumele lui, direct la tinta. il iubim cel mai mult cand vine postul ca stim ca nu mananca mult si scapam repede de el. PS (sa nu imi taiati din salariu, va rog, ca e de bine...nu e cu subinteles, jur)
pe d-na dana o iubim cel mai mult, ca nu ne cearta, si ne da comanda pentru pachet.
ioana care are mereu chef de joaca. si care vorbeste fara oprire. e o scumpa si pe care o iubesc cel mai mult din tot staff-ul.
si pe mezina care ne priveste cu ochii ei mari, e bine ca se obisnuieste cu noi.
stiu ca suna ciudat, dar simt ca suntem o familie, asa cu bune si rele.
dragi mei, va iubesc mult.
de rechinul, nu am scris, ca el e mic si nu intelege cum sa treci din kg in litri.
l-am lasat si pe ionica la urma poate mai creste.
in rest cred ca am zis de toti, si daca am uitat de unul scz.

asta asa de nervi si razbunare.

nu ma consider o persoana perfecta.
nu stiu daca in toata viata mea am fost macar un minut perfecta.
mi-e greu sa definesc perfectul.
stiu ca exista oameni care ating perfectiunea, eu nu ma incardez, eu am teluri mai inalte.
nu stiu si nici nu vreau sa aflu parerile voastre.
nu ma dau rotunda, nu ma hazardez, fac doar pe nebuna, poate asa ma lasati in pace.
sunt dezamagita, again and again.
la sta as lua cu siguranta un premiu.
nu astept minuni de la oameni.
uneori ma pierd cu firea, si astept de la ei, sa fie OAMENI.
ma dezamagesc oamenii din jurul meu.
nu sunt genul care sa isi aleaga oamenii din jur, ii las pe ei, poate ca gresesc.
indiferent unde ma aflu, indiferent pe cine am in jur, ma lipesc de ei, intr-un fel sau altu.
le pun ce am eu pe tava, fara sa astept de la ei nimic.
ii vad cum fura din putinul meu, precum pisica din farfuria cainelui.
cum imi amarasc sufletul, odata, de doua ori, si tot asa.
si ii privesc blajin, stiind ca in suflet mai au un gram de bunatate.
ma sfasie si ma fac sa ma urasc pentru ceea ce sunt, si imi trezesc in mine sentimente negre, care dor.
nu vreau oameni ca astia in jurul meu.
nu mai vreau.
ma intorc la ei de fiecare data, cu gandul, ca mai au ceva bun in ei, numa ca nu stiu sa-l scoata la suprafata.
si mama imi zice: "nu vor, mama, si nu poti obliga pe nimeni"
si ma supar si ma agit, si ma doare,ca vad atata rautate in jur.
incerc sa ma feresc de rautate, sa ma pastrez buna, sa dau fara sa cer.
le am si eu pe ale mele, recunosc, si atunci cand ma lovesc de legea junglei, incerc sa o evit, gandindu-ma ca nus canibal.
ca oamenii nu trebuiesc devorati.
poate ca gandesc prea mult.
poate..
cine stie...

STANA REGALA

schimbari au fost, si mai urmeaza. sper sa nu ma prinda o schimbare creata, ca cine stie ce se poate intampla :))).
am invatat multe de cand sunt la poiana stanii. ii multumesc mult lui bebe ca m-a sustinut si ca a avut incredere in mine.
imi amintesc de vremurile in care eram o copila si mergeam cu bunicul meu la poiana stanii, faceam gratar sub stanca cea mare si mergeam la observator ca sa privim uimitoarea priveliste. petreceam mult timp acolo ascultand povestile bunicului despre regii tarii, priveam poiana plina de flori, totul mi se parea rup din rai.
nu m-am gandit niciodata ca intr-o buna zi o sa ajung sa pasesc pe iarba plina de roua, ca o sa pot adulmeca aerul curat al diminetii, ca locul acela va fi intr-o buna zi o parte din mine.
am ajuns in ziua de azi sa iubesc ceea ce inseamna poiana stanii. pentru multi poate este doar o poiana, un loc bun de gratar, o mica parte din istorie, dar pentru mine e mult mai mult. e a doua mea casa, acolo sunt prietenii si o mica parte din familia mea, iubesc fiecare floare ce apare pe poiana, fiecare coltisor din stanca cea inegrita de fum.
multi stiu ce noutati au mai aparut pe la stana, si tot multi sunt cei care vin si raman inmarmuriti cand vad schimbarile.
un corp de cladire pentru cazare, un restaurant destul de mare si primitor, o terasa plina de flori, o mica bucatarie plina de produse traditionale, un cort mongolez, o poiana cu niste caluti ce pot fi calariti, un mic ponei cam neastamparat, niste reni care parca nu isi au rostul in acest tablou, dar totusi membri ai familiei, niste caprite care incanta ochiul privitorului, si sa nu uitam de catelusii tashei.toate astea fac parte din noua "STANA REGALA".
un mic colt de rai, unde predomina calitatea si bunul gust.
ma simt minunat sa stiu ca am si eu locul meu acolo.
acest loc a facut pentru mine si pentru ceilalti colegi ai mei, ca ziua de munca sa nu mai fie lunga, grea sau obositoare.
privind muntii, mirosind parfumul florilor, simtind adierea vantului si dechizandu-ti ochii spre privelistea minunata te va face sa uiti de tot.
te asteptam, draga calatorule, sa impartasesti alaturi de noi toate aceste minunatii, ce pot fi gasite numai aici.

eat your heart out

Fluorul – otrava noastra cea de toate zilele

Daca la istorie am invatat despre otravirea fantanilor ca mijloc eroic de aparare a stramosilor nostri in fata invadatorilor, o presupusa otravire contemporana a apei potabile cu o substanta cu efect insidios, menita sa ne faca usor de controlat si de stapanit, pare o poveste intr-adevar zguduitoare – numai buna pentru a fi subiectul unei teorii a conspiratiei.
Fluorul – cel mai bun prieten al dintilor?
De ani de zile ni se spune ca fluorul este bun pentru sanatatea noastra; mai precis, pentru sanatatea dintilor nostri. Fluorul intareste smaltul dintilor ceea ce, spun specialistii, inseamna mai putine carii. De aici si pana la masura de a fluoriza apa de baut pentru a asigura tuturor (mai ales copiilor) doza de fluor necesara pentru protectia danturii era un pas destul de mic. Pas care, in unele tari, a fost deja facut. Cu consecinte grave, sustin cativa experti si, mai ales, cu intentii odioase, sustin adeptii teoriilor conspiratiei. Incepand din anii ‘40, in SUA si Canada, apa potabila a fost, in mare parte, fluorizata prin adaugarea de fluorura de sodiu. Masura a fost implementata in urma unei campanii agresive care urmarea sa convinga populatia de beneficiile adaugarii substantei in apa. Fluorul a devenit deodata elementul-minune care ne putea scapa de carii. Inclus in pastele de dinti, in apele de gura si, in cele din urma, in apa pe care o bea toata lumea, de la bebelusi pana la varstnici, fluorul ar fi urmat sa imbunatateasca sanatatea dentara a tuturor acestor norocosi beneficiari. Aici incepe, spun luptatorii impotriva uneltirilor, ticaloasa conspiratie careia ii suntem inca victime. Pentru ca despre efectele nocive ale “elementului F” asupra sanatatii, despre sursele din care provenea fluorura de sodiu folosita, si despre necesitatile stringente care au stat la baza deciziei nu s-a spus nimic. Ani mai tarziu, au inceput sa se auda glasuri – din lumea stiintifica - afirmand ca fluorizarea apei nu numai ca nu ar imbunatati in vreun fel sanatatea cuiva, dar contribuie la cresterea riscului unor afectiuni. Doza optima de fluor ar fi, dupa cifrele oficiale, de 1 ppm (parti per milion) sau 1 mg/litru. Dar cei convinsi ca e vorba despre complot afirma ca, in unele zone ale Americii de Nord, fluorul se gaseste in apa in doze de 2-3 ori mai mari. De ce?
Asa cum era de asteptat, informatiile se bat cap in cap. Exista studii care arata ca fluorul intareste, intr-adevar, smaltul dintilor si reduce riscul aparitiei cariilor la copii, dupa cum exista si studii care au demonstrat ca afecteaza negativ sanatatea dintilor, care nu e legata doar de smalt; in plus, are efecte nocive asupra sistemului osos.
In fond, ei ne doresc binele – sau nu?
Artizanul marii conspiratii este considerat Gerald J. Cox, un om de stiinta care a derulat o campanie de informare pentru a convinge publicul de beneficiile utilizarii fluorului in lupta impotriva cariilor.Ceea ce nu stia lumea era ca dl Cox era platit de o companie metalurgica, specializata in producerea aluminiului, companie care, ca si altele din acelasi domeniu, se confrunta in anii ‘30 cu o mare problema: cum sa scape de marile cantitati de reziduuri rezultate din procesul de fabricare a aluminiului? Unul dintre aceste deseuri era fluorura de sodiu. O parte din aceste deseuri puteau fi folosite pentru fabricarea unor rodenticide si insecticide – pe intelesul tuturor: otravuri pentru gandaci si pentru sobolani – dar inca ramanea in stoc o cantitate mare de fluorura de care fabricantii trebuiau cumva sa scape. Teoria conspirationista afirma ca, de fapt, fluorizarea pe scara larga a apei potabile a fost o marsava uneltire orchestrata de mari intreprinderi metalurgice nord-americane, un proiect abominabil finantat de cei care pot obtine totul cu bani. Acestia au gasit o valoare de intrebuintare deseurilor de fluorura de sodiu, fara a-si face nici un scrupul cu privire la sanatatea celor pe care ii otraveau astfel.Si asa se face ca firma ALCOA, cea mai mare dintre companiile producatoare de aluminiu, ar fi finantat – conform teoriilor conspirationiste – cercetarile asupra apei fluorizate si a efectului asupra danturii copiilor, apoi campania pentru promovarea fluorizarii apei potabile. (Trebuie spus ca, la ora actuala, fluorura de sodiu mai este folosita doar in mica masura pentru fluorizarea apei, fiind inlocuita, intre timp, de alti compusi care contin fluor. In schimb, este inca prezenta in pastele de dinti.)
Aceleasi teorii aduc argumente in privinta pericolelor ingerarii de fluor, punand accentul pe toxicitatea sa si pe efectele nocive, pe termen lung, asupra sanatatii, efecte despre care publicul stie prea putin. Ei citeaza in primul rand un studiu foarte amplu, realizat la sfarsitul anilor ‘80 pe 39.000 de copii americani, studiu care a aratat ca nu au aparut diferente semnificative in ceea ce priveste numarul de carii intre copiii care bausera si cei care nu bausera apa fluorizata. Deci, fluorul n-ar avea mult laudatul efect de a preveni aparitia cariilor. In schimb, specialistii afirma ca supradozarea fluorului, ca urmare a ingestiei de fluoruri continute in apa de baut, determina aparitia fluorozei dentare, o afectiune caracterizata prin fragilizarea dintilor si aparitia de pete pe suprafata lor. Riscul e si mai mare in conditiile in care consumului de apa fluorizata i se adauga alte surse de fluor: suplimente cu fluor (ce-i drept, prescrise adesea copiilor inca din pruncie) sau expunerea la poluarea produsa de carbunele cu continut mare de fluor.
Ulterior, au inceput sa circule si informatii privind potentialul carcinogenic al fluorului, iar mai multe studii ar fi demonstrat ca exista o legatura intre fluor si fracturi: ingestia fluorului in cantitati mari fragilizeaza oasele, marind riscul de fracturare a acestora. Ca si cum nu era de ajuns, se vehiculeaza, mai nou, informatii asupra unor posibile efecte ale fluorului asupra creierului si, implicit, a comportamentului uman. Un reputat jurnalist spaniol, David Heylen Campos, a sugerat intr-o carte a sa faptul ca fluorul ar fi folosit pentru a tine sub control populatia, impiedicand-o sa devina prea violenta. Cetatenii tarilor in care se practica fluorizarea apei potabile ar fi asadar, un fel de cobai.
Jurnalistul citeaza marturia lui Ian E Stephen, specialist in efectele fluorului asupra sanatatii, care a afirmat ca in timpul mandatului primului ministru Margaret Thatcher, in Irlanda de Nord continul de fluoruri din apa potabila a crescut de trei ori si ca acest lucru ar fi fost facut intentionat, in incercarea de a linisti populatia turbulenta si de a tine astfel situatia sub control. Metoda si-ar avea originea, dupa opinia lui David Heylen Campos, in cercetarile efectuate in lagarele de concentrare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand nazistii au adaugat in hrana detinutilor mici cantitati de fluor pentru a-i linisti si a-i mentine intr-o stare de letargie mentala care ii impiedica sa se revolte. Jurnalistul afirma ca, de altfel, si unele medicamente utilizate azi in ospicii si aziluri de batrani contin fluor – probabil in acelasi scop: linistirea pacientilor si mentinerea lor in stare de supunere si sub control.

Illuminati

Inchipuie-ti, fie chiar pentru o clipa, ca tot ce stii despre realitatea inconjuratoare e un mare fals. Ca mare parte din ceea ce serveste Mass-Media sunt minciuni si manipulari grosolane . Ca tot ce se spune “liber” nu este decat rezultatul unui fals care izvoraste dintr-un lung sir de minciuni oficiale. Poate nu este adevarat, poate ca totul nu este decat o simpla conceptie conspirationist-alarmist-apocaliptica, la mare moda in aceste vremuri. Dar daca este adevarat? In acest caz, vei descoperi incetul cu incetul ca “Puterea” acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E. Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei. De acolo, din anonimatul Intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor. De la cel mai inalt nivel imaginabil al puterii, acest for necunoscut celor multi guverneaza aproape nestingherit. Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotarasc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei “fabrica” noi ideologii si chiar religii. Se spune ca ei au creat oranduirea capitalista, tot ei au creat-o si pe cea comunista. Au eliminat comunismul din istorie ca pe o masea stricata atunci cand au considerat ca nu mai corespunde cu planurile lor. Ei fauresc tratatele militare si economice internationale, ei schimba regimuri politice si presedinti de state, ca pe niste simple piese uzate ale unei masini. Pentru ei, Lojile Masonice de orice rit, N.A.T.O., Grupul Bilderberg, O.N.U., Comisia Trilaterara, defuncta U.R.S.S. si alte organizatii pe care le-am vazut sau le vedem inca defiland pompoase la televizor, nu sunt altceva decat “terenul de lucru” al stapanilor din umbra. Despre identitatatile si nationalitatile Illuminatilor nu se cunosc decat foarte putine lucruri, dupa cum este usor de banuit. In schimb planurile lor devin vizibile pe masura ce “valul” de pe ochii celui care vrea sa afle Adevarul, este ridicat in egala masura de setea cunoasterii si de dorinta de a fi cu adevarat liber. Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei. De-a lungul mileniilor, au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a Timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara:
1.Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor.
3. Finateaza toate partile implicate in conflict.
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor.
Totusi, succesul lor mondial nu se bazeaza pe politica lor inteligent – diabolica, cat pe inertia si superficialitatea marilor mase de oameni din intreaga lume, care inghit tot ce li se serveste drept viata zilnica si realitate palpabila. Mase de oameni care se lasa docil conduse precum o turma de oi de peste 6 miliarde de capete... Li se spune Illuminati, dar nu va ganditi ca vreunul dintre ei a atins Iluminarea spirituala. Nici pe departe. Termenul le-a fost atribuit mai degraba din frica si obedienta. Nu apar niciodata in mass-media mondiala din simplul motiv ca ei o detin si o controleaza. Daca vine vorba despre ei, acesta se face intr-un context pozitiv sau cel mult neutru. Averile lor sunt incredibile, intregul sistem bancar mondial este la picioarele lor. Milionarii din topurile ”Forbes” nu sunt decat niste simpli baieti de mingi pe langa cei care detin adevarata putere consolidata prin sume de ordinul miilor de miliarde de dolari.

Diavolul din desert si inceputul conspiratiilor
Istoria oficiala aminteste gruparea Illuminati drept o organizatie oculta care a luat nastere undeva in anul 1776. Adevarul este vechi de mii de ani. Cu mult inainte de aparitia Masoneriilor sau a oricarei organizatii oculte, undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiratie al carei scop final era dominarea intregi lumi. Intr-un ungher de la marginea civilizatiilor Sumerului si Mesopotamiei, lua nastere asa numita Fratie a Sarpelui. Inainte de aparitia religiilor monoteiste, cei grupati in Fratia Sarpelui oficiau un cult in care il venerau pe Cel Rau, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planeta. Liderii acestui cult de origine sumeriana isi spuneau ei insisi Iluminati, deoarece in cadrul ritualurilor primeau lumina cunoasterii direct de la stapanul lor din Intuneric…Au strabatut astfel veacurile fara sa fie detectati de nimeni. Au privit din umbra nasterea si decaderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, raspandirea Crestinismului si Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de pusca si al Renasterii.
Au decis sa actioneze de abia in seara zilei de 1 mai 1776, cand germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda in oraselul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi. Adam Weishaupt a fost crescut intr-o manastire iezuita iar la maturitate a devenit profesor de drept canonic in cadrul Universitatii din Ingolstadt. In anul 1770 a fost contactat de catre creditorii sai care apartineau casei Rotschild, pentru a fonda organizatia Iluminatilor. De fapt, creditorii transmiteau un ordin primit de la adevaratii Illuminati din deserturile mesopotamiene, care decisesera sa actioneze. Mai multe amanunte despre acel moment nu se cunosc pana in prezent la nivelul marelui public. Organizatia a recrutat pentru inceput o serie de militanti liberi cugetatori, secularisti si republicani recrutati din Marea Loja Masonica a Germaniei. Alarmati de activitatile lor subversive care vizau in primul rand eliminarea monarhiei de pe continentul european, autoritatile bavareze au crezut ca au distrus ordinul in anul 1785.Se inselau amarnic, nu reusisera decat sa aresteze cativa membri neimportanti. Iluminatii bavarezi erau organizati precum cercurile din interiorul altor cercuri, intr-o structura similara cumva cu a foilor de ceapa. Daca initiatii se dovedeau demni si discreti in pastrarea secretelor transmise, puteau avansa intr-un cerc mai mic, unde cunosteau secrete mai importante. Astfel, varfurile au fost neafectate de lovitura primita din partea autoritatilor bavareze, fiind libere sa se refugieze in Elvetia. Istoria neconventionala si neoficiala le atribuie crearea celor mai importante revolutii care au schimbat irevocabil fata lumii. Revolutiile Americana, Franceza si Bolsevica nu au fost deloc niste miscari social-politice, cat au fost niste planuri precise, organizate pana in cel mai mic detaliu. Totusi a existat o mica scapare. In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi strabatea calare distanta intre Frankfurt si Paris. Providenta a facut ca acesta sa fie traznit in timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut in cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”. Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:
“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de suprematia asupra opiniei publice. Atfel se poate provoca atata vrajba, indoiala si pareri contradictorii, incat oamenii de rand nu se pot orienta in acesta harababura si sunt convinsi ca este mai bine sa nu aiba vreo opinie personala cu privire la politica. Trebuie aprinse si atatate pasiunile poporului. In acest scop, trebuie creata o literatura murdara, facila, lipsita de spirit si dezgustatoare. Mai departe tine de datoria presei sa demonstreze neputinta non-Iluminatilor in toate domeniile activitatilor umane.”

Ce vor de fapt Illuminati?
Majoritatea covarsitoare a cercetatorilor si autorilor din domeniul istoriei neoficiale si teoriilor conspirationiste, cad de acord in privinta faptului ca Illuminati lucreaza pentru indeplinirea unei adevarate succesiuni de Noi Ordini Mondiale. Noua Ordine Mondiala este formata de fapt din mai multe etape de oranduiri sociale care isi succed una altora pana in momentul in care absolut toti oamenii vor fi controlati, insemnati si folositi dupa bunul plac al celor care conduc lumea. Ultima forma a Noii Ordini Mondiale ar fi aceea in care Illuminati vor restrange numarul oamenilor de pe planeta de la cateva miliarde la cateva milioane. In acest scop vor crea razboaie, crize alimentare, noi boli si virusuri fara leac.
Toti cei care au studiat motivele si principiile stapanilor lumii vizibile, cred ca aceasta este directia in care vor “evolua” lucrurile in viitorul apropiat… Cat de mult adevar exista in aceste presupuneri apocaliptice, nu poate certifica nimeni cu siguranta. Tot ce se poate spune este ca situatia mondiala se va precipita dramatic in urmatorii 10-20 de ani. Initiatii pe taramurile spiritului afirma la randul lor ca Illuminati sunt doar o uriasa piatra de incercare peste care omenirea este nevoita sa treaca in decursul evolutiei sale de la o specie agresiv-egotic-materialista spre o clasa superioara a desavarsirii spirituale. Tot ei afirma ca Illuminati sunt de fapt fructul pacatelor noastre, deoarece daca ar avea acces la bogatie si putere absoluta, peste 90% din oamenii din prezent ar actiona la fel ca actualii Illuminati. Nu este vorba in ultima instanta decat de o traire inferioara izvorata din frica si mandrie care-i face pe oamenii de la toate nivelurile societatii sa-si controleze, abuzeze, foloseasca si minta semenii aflati intr-o stare de vulnerabilitate si inferioritate. Traire care, din pacate, a devenit o trasatura de caracter definitorie pentru specia umana din prezent.

Sionismul

Sionismul – lumea este controlata de evrei.Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite. In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele... au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite – multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.

organizatii secrete

Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bonesO organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.

Sida

SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator.In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.

Tsunami

Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bombaCu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru "natural", ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda. De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: "Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice." Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.

radiatiile de uraniu

O văgăună în munţi. Soarele nu ajunge aici decît la apus şi atunci totul e învăluit în acea lumină fantastică, ireală. O lumină de culoarea păpădiilor, care se cerne blînd peste ruinele fostei cantine şi peste cele ale clădirii administraţiei pe jumătate prăbuşite, dar şi peste blocurile cu două etaje, unul devastat de un incendiu în urmă cu ceva vreme. Peste versantul muntelui şi peste ce-a mai rămas din haldele de steril în care, în mod paradoxal, îşi au rădăcinile copaci chirciţi. Lumina aceea pare produsul artistic al unui director de imagine, desprinsă dintr-un film science-fiction despre zorii unei noi civilizaţii, de după sfîrşitul lumii. La Băiţa Plai, această "civilizaţie" e reprezentată de vreo 20 de familii, în general bătrîni şi copii, de rămăşiţele unei foste colonii ridicate la gura minei de uraniu de către ruşi, cei care au exploatat iniţial zăcămîntul în anii '50, de un magazin care este în acelaşi timp şi cîrciumă şi de o şcoală generală, într-un apartament de bloc. Mai demult exista şi o capelă, într-un alt apartament, şi un clopot care anunţa din cînd în cînd cîte o slujbă, însă mai nou aspectele spirituale ale vieţii comunităţii se rezolvă ceva mai la vale, în satul Băiţa. Desigur, mai e şi drumul care leagă colonia de Nucet şi, mai departe, de Ştei. Două orăşele care au fost create în mod artificial tot de către ruşi şi au apărut odată cu mina. Privirile locuitorilor din Plai se îndreaptă într-o singură direcţie a drumului tehnic, cea de unde vine maşina care face aprovizionarea cîrciumii cu băuturi spirtoase incolore şi cu vin "Babanu", din care patronul n-a scos la vînzare decît trei butelci. În cealaltă parte a drumului e, pentru ei, Capătul. O barieră, o pancartă pe care scrie "Pericol de radiaţii" şi o gheretă cu doi paznici. Nimeni nu trece fără aprobare sau legitimaţie, în afară de copiii care ocolesc bariera mai sus, pe versant, căci îi trimit părinţii după leurdă, zmeură şi ciuperci. Dincolo de barieră, drumul continuă spre mina care e în curs de închidere şi se pierde în măruntaiele muntelui. Un munte ca o măsea cariată. Odinioară, cînd ruşii au descoperit că filonul de minereu era chiar muntele, au fost fascinaţi de ideea de a-l căra bucată cu bucată în URSS. Şi în mare parte au reuşit. Poate tocmai acea pancartă a imprimat psihoza. Oamenii îşi imaginează că presupusele radiaţii nu se pot opri acolo, la barieră, şi că trec mai departe, că se insinuează în viaţa şi în casele lor.
Băiţa Plai este în primul rînd un caz social. Toată povestea cu radiaţiile - care ba se văd, ba plutesc, ba se depun pe fundul paharului - se suprapune peste sărăcia vieţii de zi cu zi. Este basmul lor preferat. Pentru că nimeni nu le spune nimic şi nici dacă ar afla adevărul nu l-ar pricepe. "Pruncii noştri se joacă pe uraniu!" - declara în urmă cu patru ani Harţag, pe la ziare şi posturi de televiziune locale care descoperiseră aici "un subiect de senzaţie". "Să vină aici domnii de la Parlament, Iliescu, Năstase, ca să vadă cum ne îmbolnăvim!"
Li s-a promis, mai ales în preajma alegerilor, că vor fi mutaţi, că li se va repara drumul şi că li se va rezolva problema cu ţevile care deversează în subsolul blocurilor. Că întreaga zonă va primi compensaţii pentru faptul că în interiorul minei este acum un depozit de deşeuri radioactive. Nu s-a întîmplat nimic. Doar o fostă primăriţă de la Nucet a găsit aici un azil pentru familiile de ţigani de care vroia să scape. "De ce nu vin investitorii?", "Coca-Cola trebuia să facă o fabrică şi nu s-a mai făcut...", "Au vrut să facă un telescaun pînă la satul de vacanţă de la Vîrtop... trebuia să treacă pe la noi. Dar nu l-au făcut ca să nu se iradieze turiştii..." - sînt replicile care ascund disperarea unor oameni uitaţi, închişi în celula lor în care soarele pătrunde doar după ora şapte seara. În prezent, mina nu mai reprezintă un pericol, pentru că acel minereu de calitatea I, puternic radioactiv, a fost dus de mult. Unii spun că, de fapt, nu mai există uraniu deloc, alţii, prea puţin vorbăreţi, cum ar fi Mao, singurul miner activ care locuieşte în colonie, cred că e prea mult. Cifrele şi hărţile geologice care se referă la rezervele de minereu sînt protejate prin lege şi considerate secret de stat. O problemă ar putea fi concentraţia de radon, un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea uraniului, mai ales în spaţiile închise, neaerisite. De curînd, un doctorand de la Cluj a venit să facă un studiu şi să măsoare concentraţia de radon din locuinţe. Oamenii au primit nişte dispozitive ciudate, asemănătoare unor filme fotografice pe care nu îndrăznesc să le atingă, de fapt nişte detectori de urme. Li s-a spus să-i pună la loc ferit, pe dulap, cu interdicţia de a-i muta din loc. Au primit şi cîte o fişă în care să-şi treacă datele personale şi să răspundă la întrebarea de cîte ori pe săptămînă îşi aerisesc locuinţa. "1-2 ori", scrie în fişa lui Remus Dobra. Tot în fişă scrie că radonul în concentraţii mari este al doilea factor de risc pentru îmbolnăvirea de cancer pulmonar, după fumat.
Oamenii din colonie mai au o legendă pe care o ştiu chiar şi copiii. Cea cu ruşii care au venit ca să se stabilească aici pentru o vreme. În prima zi au făcut drumul, în a doua zi au construit blocurile, în a treia zi au angajat oameni şi i-au transformat pe localnici în mineri, în a patra zi au înălţat cantina şi le-au dat oamenilor de mîncare, în a cincea zi s-a deschis mina şi le-au împărţit minerilor bani, în a şasea zi s-au îmbătat cu toţii cu vodcă la un foc de tabără la care au prăjit sosiski şi în a şaptea zi s-au odihnit.

minele de uraniu din Romania

Terenurile din jurul fostelor mine de uraniu din Muntii Orastiei sunt infestate cu substante radioactive care, potrivit specialistilor, au devenit periculoase pentru mediu si afecteaza grav orice forma de viata din zona.
Minele de uraniu au fost exploatate in Muntii Orastiei pana in urma cu aproximativ un sfert de veac. Apoi regimul comunist a decis sa le inchida. Exploatarile au fost inchise prin metoda prabusirii, fara o ecologizare eficienta a intregului perimetru. Apa din galerii, contaminata de elementele radioactive, continua sa se infiltreze in sol sau sa iasa la suprafata. In apele de munte s-au gasit pesti cu mutatii si s-a constatat ca din ce in ce mai multe persoane s-au imbolnavit de cancer, rezultand o medie mai mare decat in alte zone ale judetului Hunedoara. Cercetatorii din Parcul National Gradistea Muncelului-Cioclovina, impreuna cu un ONG din judetul Timis, Hobby Club Jules Verne, au avut un proiect comun prin care s-au efectuat masuratori ale radioactivitatii din regiune. Rezultatele obtinute contrazic flagrant concluziile la care au ajuns autoritatile. A fost descoperit minereu de monazit, o roca ce contine thoriu.
Aceasta substanta este radioactiva si mai periculoasa decat uraniul. Faptul a fost confirmat de Ioan Serban, director la Agentia Resurselor Uranifere si Metale Rare. Toate masuratorile au fost efectuate cu aparatura omologata. S-au obtinut valori de 5.000 – 6.000 de becquereli, de 20 sau chiar 30 de ori mai mari decat limita maxima admisa, ceea ce se incadreaza in cota de atentie.

FRANCMASONI CELEBRI

NICOLAE BALCESCU ( 1819 - 1852 ) : om politic , istoric, economist, scriitor si ganditor democrat - revolutionar. Participa activ la Revolutia din 1848, pregatita in prealabil in cadrul unei societatii secrete (lojii masonice) denumita " Fratia ". A fost Secretar al Guvernului Revolutionar Provizoriu de la 1848, avand un rol de seama in stabilirea obiectivelor si conducerea Revolutiei din Tara Romaneasca. A fost figura cea mai inaintata a Revolutiei si unul dintre cei mai proeminenti revolutionari europeni.

MIHAIL KOGALNICEANU (1817-1891), istoric, scriitor, publicist si om politic. Nu a participat direct la Revolutia de la 1848, dar a fundamentat, prin ideile sale, doctrina pasoptista. A fost de mai multe ori ministru: de Interne, de Externe si prim-ministru. Si-a legat numele de secularizarea averilor manastiresti si de reforma agrara infaptuite pe vremea principelui mason A.I. Cuza, si de actul proclamarii independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), pe timpul principelui Carol I de Hohenzollern (si el mason). A fost printre primii membri alesi ai Academiei Romane (1868).Inca din 1844 era Venerabilul unei Loji bucurestene.

VASILE ALECSANDRI (1818 sau 1821-1890): scriitor si om politic. Participa la Revolutia de la 1848, precum si la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, in 1859, indeplinind apoi mai multe misiuni diplomatice in Italia (1859) si Franta (1885-1890). A condus revista Romania Literara (1855), publicand totodata prima culegere de poezie populara romaneasca "Poezii poporale.Balade. Cantice batranesti"(1853).
A fost membru al unei Loji din Iasi ( 1857 ).

ION C. BRATIANU (1821-1891 om politic. Fratele lui Dumitru C. Bratianu. De mai multe ori ministru si prim-ministru. Participa la Revolutia de la 1848, face parte din Divanurile Ad-hoc (1857), este membru al Partidului Liberal (din 1860) si fondator al Partidului National Liberal (1875), ministru de Finante (1866), de Interne (1867, 1876) si de Razboi (1867), prim-ministru (1881). A avut un rol important in orientarea politicii externe romanesti catre Puterile Centrale. Membru de onoare al Academiei Romane (1885). Initiat in francmasonerie in 1846 la Paris, in Loja; Atheneul Strainilor; tot aici se afiliaza Lojii Trandafirul Perfectei Taceri, in care la 14 iulie 1847, este ridicat la gradul de Maestru. In 1848 era afiliat Lojii bucurestene Fratia, dupa care se reintoarce la Paris, unde va fi arestat dupa cativa ani pentru participarea la atentatul impotriva lui Napoleon al II-lea. Reantors la Bucuresti , fondeaza, in 1857, alaturi de alti frati reveniti din exil , Loja Steaua Dunarii.A participat la actiunea de inlaturare de la conducerea tarii a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

TITU MAIORESCU (1840-1917) : critic literar, estetician si om politic. Absolva, ca sef de promotie, Academia Theresiana din Viena (1851-1858), continuandu-si studiile la Berlin si Giesen, unde obtine licenta in litere si filosofie (1860), la Sorbona si licenta in drept (1861). Reintors in patrie, obtine un post in magistratura la Tribunalul de Ilfov (1862), apoi va fi profesor universitar de istorie, filozofie si logica la Iasi si la Bucuresti. In 1863 a fondat la Iasi Societatea literara "Junimea". In urma unui proces de imoralitate, este suspendat din invatamant in 1864, dar intra in avocatura si din nou in invatamant (1865), de unde va fi demis iar in 1868. Regalist si conservator, intra in politica si este ales deputat (1874), ocupand succesiv urmatoarele portofolii ministeriale: al Cultelor (1874-1876), agent diplomatic la Berlin (1876-1900), de Justitie (1900-1901,1912) de Externe (1911-1912, 1912-1914), iar ca prim-ministru (1912, 1913) prezideaza Congresul de Pace de la Bucuresti (1913), in urma razboaielor balcanice. Intre 1884 si 1909 este profesor la Universitatea din Bucuresti, rector al acestei institutii (intre 1892 si 1897). Pana in 1914 a fost presedintele Partidului Conservator. In critica literara a sustinut principiul autonomiei estetice si, prin teoria "formelor fara fond", a denuntat transplantarea formala a unor institutii si reforme inadecvate situatiilor prin care trecea Romania la sfarsitul secolului al XIX-lea. A introdus criteriul estetic in judecarea valorilor poetice (O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867), a studiat unele probleme de lingvistica (Despre scrierea limbii romane), a contribuit la afirmarea unor reprezentanti ilustri ai literaturii autohtone, precum Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici (Critice, 3 vol.). Logician (Logica), orator (Discursuri parlamentare) si memorialist (Insemnari zilnice) de exceptie, a fost numit membru al Societatii Literare Romane (viitoarea Academie Romana) inca din 1867, fiind vicepresedintele acesteia (1880) si presedintele sectiunii literare (1889). Initiat, asemenea majoritatii junimistilor, in Loja ieseana "Steaua Romaniei", la 26 noiembrie 1866 (loja, al carei Venerabil era George Sutu, fusese constituita la 18 august acelasi an). Dupa cateva luni, la 11 februarie 1887, primeste gradele de Companion si Maestru, tot in aceasta loja.

MIHAIL SADOVEANU (1880-1961) : scriitor si om politic. Intre 1900 si 1919 a fost director al Teatrului National din Iasi. La 24 de ani era copist la Casa Scoalelor, iar la 27 de ani, subsef de birou la Directia artelor din Ministerul Instructiunii si Cultelor, inspector al cercurilor culturale. In 1908 a devenit vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani, iar apoi presedinte al acesteia. Membru corespondent (1916) si membru titular (1921) al Academiei Romane. Premiul National (1924). Redactor la Samanatorul, Cumpana, Insemnari literare, Insemnari iesene, unul dintre principalii colaboratori ai Vietii romanesti, director al Adevarului si al Diminetii. Opera sa literara cuprinde povestiri si romane istorice (Neamul Soimarestilor, Fratii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda, Creanga de aur, Nicoara Potcoava), proza de investigatie sociala (Bordeenii, O istorie de demult, Venea o moara pe Siret, Baltagul, Hanul Ancutei), naratiuni si descrieri (Tara de dincolo de negura, Noptile de Sanziene, Valea Frumoasei, Nada Florilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic) etc. A mai scris studii, povestiri si romane inspirate de apartenenta sa la Ordinul Masonic si de credinta intr-o lume mai buna (Lumina vine de la Rasarit - conferinta tinuta in 1945; Lupta pentru pace. Al doilea Congres Mondial al partizanilor pacii la Varsovia - conferinta tinuta la 19 decembrie 1950 in sala Ateneului Roman; romanul Mitrea Cocor). In perioada interbelica a fost membru al Partidului Agrar, deputat (1926), senator si presedinte al Senatului (1931), iar dupa al doilea razboi mondial, in virtutea ideilor sale, trece de partea comunistilor, fiind membru al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1947), vicepresedinte al Prezidiului Adunarii Deputatilor (1948-1961), conducatorul delegatiei Romaniei la Congresul Mondial al Pacii de la Paris (1949), membru in Consiliul Mondial al Pacii. Nu se cunosc locul si data initierii sale. Intre 1927 si 1930 a fost Venerabilul Lojii iesene "Dimitrie Cantemir", iar din 1932 al Lojii "Moldova", din acelasi oras. Intre 1930 si 1935 a indeplinit si urmatoarele demnitati masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Nationale din Romania (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR si Mare Maestru al Francmasoneriei Romane Unite. Fratele sau, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason.

ISAAC NEWTON (1642-1727) : matematician, fizician si astronom englez, prieten al pastorului Desaguliers. Membru si presedinte al "Societatii Regale Britanice de Stiinte", unde a fost coleg cu Elias Ashmole. In lucrarea sa cea mai importanta, "Principiile matematice ale filozofiei naturale", publicata in 1687, a pus bazele mecanicii clasice, formuland legea atractiei (gravitatiei) universale. Adept al metodei inductive, este autorul celebrei butade "Ipotesis non fingo" (Eu nu fac ipoteze). A fundamentat mecanica clasica, enuntand cele trei principii ale dinamicii, a adus contributii importante in optica (in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta), a inventat telescopul (1668) si a emis teoria corpusculara a luminii; in matematica a pus bazele calculului infinitezimal, concomitent cu Leibniz, si a dat formula binomului care-i poarta numele. Dupa ce la 25 de ani (in 1667) a descoperit legea gravitatiei, a inteles ca universul fizic este guvernat de legi mecanice si ca acestea emanau de la Marele Arhitect al Universului, creatorul lumii, Dumnezeu. Conceptia sa a fost adoptata ulterior de masonii englezi. Cavaler Rosicrucian.

VOLTAIRE (1694-1778), ganditor si scriitor iluminist francez. A criticat conceptia providentiala propunand in schimb ideea dezvoltarii progresive a societatii. A negat fanatismul, prejudecatile, privilegiile, intoleranta si abuzurile de orice fel, recomandand cercetarea naturii cu metode experimentale. Principalele sale opere filozofice au fost: Scrisori filozofice (1734), Tratat despre toleranta (1763), Dictionar filozofic (1764). Initiat ca ucenic la 7 aprilie 1778 (la 30 mai in acelasi an va trece in Orientul Etern), in prezenta a 250 frati, membri ai Lojii pariziene "Noua Surori". Initierea s-a desfasurat pe muzica Flautului fermecat de Mozart, intr-o cladire inchiriata de Marele Orient de Franta, ce apartinuse inainte calugarilor iezuiti, cladire in care Voltaire fusese blestemat de acestia de mai multe ori. De altfel, sustine Christian Jacq, inca din 1764, Voltaire isi indreapta atacurile impotriva Bisericii si impotriva Francmasoneriei, care nu I se par fundamental diferite (...). In al sau Dictionnaire philosophique, ei ii trateaza cu dispret pe "sarmanii francmasoni", hatri amabili care nu pot propune nici o filozofie serioasa. "Tot ceea ce vad este ca arunca semintele unei revolutii care va sosi inevitabil", proroceste scriitorul intr-o scrisoare catre marchizul de Chauvelin.

BENJAMIN FRANKLIN (1706-1790): fizician, filozof, economist si om politic american. Nascut intr-o familie franceza cu 14 copii, a fost autodidact, studiind singur latina, limbile la moda in acea vreme (engleza si germana) si mai ales stiintele fizice. La 23 decembrie 1747 inventeaza paratrasnetul, iar la 22 august 1772 devine membru asociat al Academiei de Stiinte din Paris. In 1776 a fost unul dintre redactorii Declaratiei de Independenta a S.U.A. In 1778, la Versailles, a fost recunoscut oficial de Ludovic al XVI- lea ambasador al Statelor Unite, prilej cu care i-a facut cadou portretul sau ornat cu 400 de dIn 1731 a fost initiat francmason in loja Sf. Ioan din Philadelphia. In anul 1734 tipareste prima editie americana a Constitutiilor lui Anderson din 1723. In acelasi an, 1734, devine Mare Maestru Provincial de Pennsylvania, dupa cum se mentioneaza in 1760 in registrele Marii Loji a Angliei (Marea Loja Provinciala de Pennsylvania ramane obedienta fata de Marea Loja a Londrei pana in anul 1778). Personalitate extrem de complexa, se implica in viata comunitatii creand un corp de pompieri, un spital public, o biblioteca de imprumutat carti, precum si Universitatea din Pennsylvania. In 1743 a fondat prima societate savanta din coloniile americane, American Philosophical Society. Ca fizician a avut numeroase contributii in electrostatica, a inventat lentilele bifocale si paratraznetul. Ca francmason considera ca autonomia masonica precede si acompaniaza independenta politica. Din 1757, timp de 17 ani, a sustinut in metropola britanica interesele americane. Apoi a prezentat in Franta cauza insurgentilor obtinand asistenta financiara si militara. Este unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta din 4 iulie 1776 a celor 13 state americane, precum si al altor documente fondatoare ale republicii americane. In plan masonic, trebuie remarcata alegerea sa, in mai 1779, ca Maestru Venerabil al celebrei loji Neuf Soeurs din Paris, al carei membru era si Ilustrul Voltaire. Veneralatul sau, pana in 1781, a fost marcat de importanta tinutelor cu caracter cultural, literare, artistice si stiintifice. Totodata, ca Venerabil, a incitat loja Neuf Soeurs sa sustina prin toate mijloacele cauza americana. In 1785 se reintoarce in Statele Unite iar in 1790 inceteaza din viata la Philadelphia. Lunga si importanta sa cariera masonica se inscrie ca un angajament total pentru infaptuirea idealurilor Epocii Luminilor si ale francmasoneriei, pentru libertatea politica, a cuvantului si religioasa.

JOHANN WOLFGANG GOETHE (1749-1832): poet, scriitor, ganditor si om de stiinta german. Opera sa stiintifica si gandirea sa etica si estetica detin un loc de seama in istoria gandirii progresiste. O puternica influenta asupra formatiei sale intelectuale a avut-o J.G. Herder (si el mason). Din 1775 s-a instalat la Curtea din Weimar, unde a fost prim-ministru. Exponent al Miscarii "Sturm und Drang". Principalele sale lucrari analizeaza dialectica naturii (Introducere in teoria culorilor, metamorfoza plantelor, introducere in anatomia comparata), revolta omului de geniu impotriva legilor sociale si a divinitatii (Prometeu), viata sentimentala (Suferintele tanarului Werther), evolutia procesului de formare a personalitatii (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister). Poemul dramatic Faust (1808) este considerat sinteza creatiei sale si una dintre operele reprezentative ale omenirii, prin ilustrarea luptei eroului principal aflat mereu in cautarea tragica a adevarului. Geniul lui Goethe se remarca si in alte poeme (Elegiile romane, Hermann si Dorothea), romane (Afinitatile elective), drame (Ifigenia in Taurida, Egmond, Torquato Tasso), care pun in evidenta unicitatea si multilateralitatea personalitatii sale. Initiat la 23 iunie 1780 in Loja "Amalia zu den drei Rosen" din Weimar. Deja loja din Frankfurt la care aderase tatal iubitei lui - Lili Schonemann - ar fi vrut sa-l primeasca printre membri. In autobiografia sa Dichtung und Wahrheit, Goethe scria mai tarziu: "Loja masonica din Frankfurt, respectabila si solid fondata, careia eu ii cunosteam membrii cei mai influenti, gratie legaturii mele cu Lili, ma invita discret sa ma unesc cu ea. Dar, dintr-un sentiment de independenta care mai tarziu mi-a aparut ca o nebunie, nu am acceptat aceasta idee." La 24 iunie 1781 devine Companion, iar la 2 martie 1782 - Maestru. Initierea in Francmasonerie ii permisese sa devina el insusi, dupa cum chiar el se exprimase. La 11 februarie 1783 adera la Ordinul Iluminatilor, ale carui idealuri - intelepciune, forta, frumusete .- erau tot masonice. Daniel Beresniak este de parere ca "modul simbolic de abordare practicat de Francmasonerie este vizibil in toata opera lui Goethe". A scris o serie de poezii inspirate din viata lojilor, reunite in volumele Loghe si Symbolum. De asemenea, s-a exprimat critic cu privire la unele rataciri ale Francmasoneriei din timpul sau: "Francmasoneria este un stat in stat si a o introduce acolo unde inca nu exista nu este deloc recomandabil"."Licht, mehr Licht!" ("Lumina, mai multa lumina!"), sunt ultimele cuvinet ale lui Goethe, rostite pe patul de moarte, la 22 martie 1832. Semnificatia lor este controversata. Unii dau acestor vorbe sensul propriu. In cele din urma clipe ale vietii, marele scriitor german, simtind in fata ochilor o incetosare, o negura, a cerut sa se faca mai multa lumina. Altii, dimpotriva, acorda acestui mehr Licht sensul figurativ de mai multa cultura, mai multa stiinta, mai mult adevar. Si cu acest ultim inteles sunt citate de obicei vestitele cuvinte ale lui Goethe.

WOLFGANG AMEDEUS MOZART (1756-1791) : compozitor austriac. Autor al peste 600 de lucrari muzicale. Tatal sau, Leopold Mozart, muzician si compozitor de talent, ii da o educatie muzicala aleasa din frageda pruncie, astfel ca micul Amadeus concerteaza in fata principilor europeni de la 6 ani (Minchen si Viena), 7 ani (Mannheim, Paris), 8 ani (Londra), 13-14 ani (Milano, Florenta, Roma). In 1782 s-a casatorit cu Constance Weber, marea dragoste a tineretii sale. Activitatea muzicala intensa, munca laborioasa, intrigile vremii i-au distrus, se pare, sanatatea, astfel ca moare la 35 de ani. Initiat la 14 decembrie 1784 in Loja "Binefacerea" din Orientul de Viena, care a fuzionat mai tarziu cu Loja "Noua Speranta Incoronata". Dupa 3 luni de prezenta masonica, isi invita tatal sa viziteze loja din care facea parte. Mozart fiul a participat ulterior ca frate la primirea in Masonerie a lui Leopold Mozart, tatal sau, sef al orchestrei Curtii regale si autorul celebrei Simfonii a jucariilor. Initierea in Francmasonerie a lui Haydn se datoreaza tot lui Mozart. Influentat de activitatea lojior, a compus o prima lucrarea muzicala masonica inca din 1772, cand nu avea decat 16 ani. Vizita cu regularitate Loja "Adevarata Armonie" al carui Mare Maestru era Ignatz von Born, consilier apropiat al imparatului Iosif al II-lea, cel care l-a inspirat pe Sarastro din Flautul fermecat, opera scrisa dupa ritualul masonic in 1791 si constituind "raspunsul"sau la interzicerea Masoneriei austriece in acelasi an de catre imparatul Leopold al II-lea. A mai scris muzica funerara, cantate si lieduri de inspiratie masonica. Dupa trecerera sa in Orientul Etern, toate lucrarile cu caracter masonic pe care le-a scris au fost editate intr-un volum. Evelyne Hurard, cea care face o laborioasa prezentare in Dictionarul Francmasoneriei, arata: "Mozart ne demonstreaza ca a dat vietii sale o unitate si a gasit o fericita sinteza intre ideile sale sociale de libertate, egalitate si convingerile sale spirituale de fraternitate si dragoste". Christian Jacq are urmatoarele opinii despre activitatea masonica a lui Mozart: "Pe cand initierea lui Voltaire era o ultima butada, cea a lui Mozart era semnul unui angajament spiritual profund, ale carui urme sunt usor de decelat in opera marelui compozitor. Fara a mai vorbi despre concerte, sonate, simfonii, in care acest barbat inca foarte tanar manifesta o exceptionala profunzime a gandirii, se constata influenta simbolicii masonice in Cantatele masonice si in cantecele destinate lojilor; aceste lucrari putin cunoscute sunt admirabile si ating un nivel comparabil marii opere masonice Flautul fermecat, inspirat in mare masura de von Born, unul dintre Venerabilii cei mai eruditi ai epocii lui". A. Nataf il considera "cel mai mare si cel mai celebru muzician francmason, dedicand uneori chiar capodoperele sale Francmasoneriei (...), iar opera sa geniala Flautul fermecat n-ar fi vazut lumina zilei daca libretistul si fratele mason Emmanuel Schikanader nu i-ar fi comandat-o unui Mozart pe atunci uitat de noroc (...). Nu Masoneria a fost cea care l-a creat pe Mozart. Dimpotriva, fara Mozart, Masoneria ar fi pierdut ceva din fiinta sa. I-a dat artistului tema ce i-a cristalizat inspiratia".

GEORGE WASHINGTON (1732-1799) : general si om politic american. Primul presedinte al S.U.A. (1789-1797). In 1774 a fost delegat la primul Congres continental, in anul urmator. A indeplinit apoi functiile de comandant al armatei continentale (1775), comandant al armatei americane in timpul razboiului pentru Independenta (1776), membru si presedinte al Conventiei constitutionale federale, Philadelphia (1787); a refuzat al treilea mandat de presedinte al S.U.A. (3 martie 1797). Intre 4 noiembrie 1752 si 4 august 1753 a primit primele trei grade masonice in "The lodge of Fredericks" (actualmente, nr.4 din Virginia). Marea Loja a Pennsylvaniei ii acorda titlul de Mare Maestru la 20 decembrie 1779, iar dupa numai 7 zile va fi ales Mare Maestru al Marii Loji Nationale. La 28 aprilie 1788 devine Mare Maestru si Venerabil al Lojii nr.39 din Alexandria, Virginia, iar la 6 martie 1789, membru onorific al Lojii "Olanda" (azi nr.8) din New York. Juramantul de presedinte al Statelor Unite ale Americii - primul stat faurit de masoni in Istorie - l-a depus tinand mana pe Biblia Lojii "Sf. Ioan nr.1" din orasul care mai tarziu, avea sa-i poarte numele. In ziua de 18 septembrie 1793, in calitate de presedinte al S.U.A. si Mare Maestru al Marii Loji Nationale pune piatra de temelie la constructia Capitoliului National din orasul care-i poarta azi numele, in Districtul Columbia. Piatra de fundament a Capitoliului a pus-o dupa ritualul masonic, mistria folosita cu acest prilej fiind reutilizata in 1923, cand s-a pus piatra de temelie la Memorialul care-i poarta numele.

MARK TWAIN (1835-1910), romancier si umorist american, cel care a pus bazele literaturii moderne in S.U.A. Autor cu remarcabila viziune realista, imbinand perspectiva umoristica si satira sociala cu vadit simt al observatiei exacte. A creat romane cu elemente autobiografice (Aventurile lui Tom Sawyer, Aventurile lui Huckleberry Finn s.a.) sau de evocare a trecutului cu aluzii in actualitate (Print si cersetor, Un yankeu la curtea regelui Arthur s.a.).Initiat in 1861 in Loja "Steaua polara nr.71" din Orientul de Saint Louis, unde i-au fost acordate primele trei grad.