mi-e dor de bunicu'.
de cavaleri, de printese, de toate animalele.de tot ce intalneam in povesti.
imi picta tablouri in minte.
mi-e dor de barba lui aspra.
de ochii lui umezi.
obisnuiam sa ii desenez.
scriam scrisori catre Mos Craciun.
bunicul urma sa le puna la posta.
doar el stia adresa.
acum ceva vreme mi-a aratat desenele si scrisorile.
pentru o secunda timpul s-a oprit.
inca ma alinta,
Andreea Marin.
il las.
stiu ca ii place sa imi zica asa,
desi nu vad asemanarea.
era idolul meu cand eram mica.
in zilele de iarna lungi si friguroase obisnuiam sa jucam sah.
novice fiind il amuzam.
de la o iarna la alta deveneam mai buna.
cu greu imi facea fata.
dar era mandru de mine.
imi aminteste mereu ca obisnuiam sa ma joc in pivnita.
eram bibliotecara.
ca si el.
imi intra in joc.
venea sa imprumute carti.
le aducea inapoi la timp.
era cel mai responsabil.
ma indemna sa ies afara si sa dansez in ploaie.
era asa de bine...
stia el ce zice.
la balul din a 8-a, a plans.
mi-a zis ca arat ca o printesa.
eu ma simteam groaznic.
ca o sperietoare de ciori.
peste care cineva a aruncat o bucata de matase rosie.
m-a invatat sa dansez.
dansam cocotata pe picioarele lui.
in sfarsit erau si picioarele mele capabile de ceva.
mi-e dor de el.
il gasesc neschimbat cand ma duc acasa.
barba lui inca ma inteapa.
ma intreaba daca am timp sa joc o partida de sah cu el.
i se umezesc ochii cand ii zic ca poate data viitoare.
sau poate la iarna.
zambesc acum.
obisnuieste sa ma intrebe cand o sa redeschid biblioteca.
ca ii e dor de o carte buna.
parca e un copil.
__________________
am un bunic de nota 10.
uit uneori sa ii fiu nepoata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu