sa zicem ca mai am doar doua luni de trait.
sa zicem!
eu,
persoana haotica si fara prea multe planuri.
trebuie calculat.
ohhh....iar calcule (O_0).
cu cine stau mai mult.
cine vreau sa ma tina mai mult in brate.
ma gandesc la iubit,
la parinti,
la nepoti,
la fratele meu,
la prieteni.
la rudele pe care nu le-am mai vazut de un secol.
doua luni nu imi ajung.
mai sunt si elefantii.
trebuie sa merg sa-l vad si pe elefantul care scuipa alune.
as alege sa plec!
departe de toti.
sa fiu singura.
sa nu fiu pusa in situatia de a o vedea pe mama
cum se pregateste pentru inmormantare.
sa nu-l aud pe tata zicandu`i unui vecin ca ramane singur pe lume.
sa nu il vad pe el.
el care nu stie ce sa imi zica.
sa nu vad durerea din ochii lui.
sa nu ii aud suspinele noaptea.
sa nu ma uit in ochii fratelui meu si sa imi revad copilaria.
nepotii i-as strange tare la piept.
dupa care as pleca.
nu as privi inapoi.
nu as putea sa ma uit la andreea si sa vad ca se chinuie sa nu imi zica:
"du-te dracu', nu te creeeed!"
sa fiu nevoita sa o vad pe muffi..
nuuu!
pe ea nu as putea sa o privesc.
i-as citi in ochi dorinta arzatoare de a sparge ceva.
furia ei impotriva sortii nedrepte care m-a pedepsit, m-ar face sa pic din picioare.
sa-l vad pe vlad incercand sa ma protejeze tot timpul.
nuu!!!
sa ii zic colegei mele ca o improsc cu sange si ea sa se chinuie sa rada.
cum sa fac asta?
nu! nu pot!
sa ii vad pe toti grijulii si atenti in ceea ce fac si ce zic in jurul meu?
asta m-ar impinge mai repede spre moarte.
chiar daca nimeni nu ar mentiona nimic de moarte,
eu as simti!
moartea are mirosul ei specific.
prefer sa ma scutesc de suferinta si mirosul ei.
atat pe mine cat si pe voi.
si n-as pleca fara sa va zic la revedere.
v-as zice!
in felul meu...
3 comentarii:
Vezi entitatea-aceea-n alb care te stie, Ce sta in fata ta cu aripile-i desfacute, Ea vrea ca mana ta cu sange sa nu mai scrie, Vorbele-ti nu vrea sa le citesca, ci sa le-asculte. Nimeni nu stie cata viata mai are, Deci n-are niciun rost sa stai sa te gandesti, Si de vei vrea sa pleci departe, spre uitare, Pe toti cei dragi, de suferinta grea n-o sa-i scutesti. Suntem putini cei ce te-am imbratisat macar o data, Si-atunci, din nefericire, puternica natura, Chiar si de la distanta, printr-o chimie ciudata, Ne-a unit pe veci c-o stransa legatura. Pana la ultima suflare, hai sa radem mult, toti impreuna, In doua luni poti sa compui o carte, Despre parinti, iubit, prieteni si elefantul care scuipa o aluna, Sa ne ti de mana si sa ne spui PE CURAND... Caci viata merge mai departe.
Interesata de un schimb de link? www.ladys-ro.blogspot.com
marian..
frumoooos!!!
viziteaza-ti muza mai des ;)
Trimiteți un comentariu