FARA AUTOR

am iubit cu adevarat, am plans din iubire, visez, inca astept si incerc sa deslusesc ''un mister''. in umbra mea stau, o iubire ''ucisa'', povesti tradate, dezamagiri, ispite si prezentul. caut cuvintele cu grija pentru ca am fost mereu inteles gresit.
cuvintele simple, repezite, negandite, care au incercat sa-mi povesteasca viata, nu au facut altceva decat sa imi surpe ''castelul'' inimii. sunt constient de acest lucru.
nu vreau sa devin o fire inchisa pentru ca am fost adulmecat de asa zisele ''suflete pereche'', descoperit pas cu pas, folosit, apoi dat la o parte, pe diverse motive.
nu vreau sa ripostez fata de toti si sa ma fac vinovat pentru ''tainuire'', ascunzandu-ma de lume, pentru a nu-i impartasi ce simt. NU SUNT NIMIC ACUM.
poate ca nu voi mai fi acea fire deschisa si sincera, pentru ca judecata gresita a acelor martori care m-au ''acuzat'', aducandu-ma in fata unui verdict, ''vinovat'', m-a condamnat o perioada de timp.
acum inchis in ''turla castelului'', aproape de cer, iubesc in taina.
ma intreb de cate ori am iubit cu adevarat ? de fiecare data, dar in alt fel.
uneori nu am avut rabdare sa astept, sa vad daca ''merita'', desi constient ca pot alege, astfel incat sa simt dragostea la o alta intensitate, insotita de clipe pe care sa nu le uit niciodata.
am acceptat ''disperat'' chiar si ''putinul'', alte cai de mijloc ''compromisuri''. am ajuns acum prin ''a fi'' ceea ce ''am iubit''.
poate ma voi mai schimba, poate voi deveni mai puternic, mai ''bogat'' spiritual si voi trimite ''sageti'' pana voi goli tolba,pana cand o sageata, undeva departe, va lasa urme adanci , stiindu-se ca este ''a mea''(personalitate definita)
am trait ''ritualul'' dezamagirii in ''dragoste''. acum il privesc ca pe o lectie ce ma pregateste. vreau sa deslusesc ''misterul'', dar nu mai vreau ca inainte: revoltat, obosit in a pastra vie o speranta luptand cu ''fantome'' si ''zmei'', plangand de ''frica'', fiind compatimit...nu! voi astepta si voi imblanzi cu un ''zambet'' aceasta ''uratenie'' ce nu merita sa fie aproape de, inainte sau dupa, sentimentul..DRAGOSTE. nu este nici prea tarziu, nici prea devreme.
cea pe care ''o voi cauta'', care ma va avea de partea ei, va fi ''o vrajitoare'' inzestrata cu puterea de a fi deasupra indoielilor, a temerilor fara argumente si a ego-ismului exagerat. nu pun nicidecum in balanta ''dorinta cu celelalte zane'' din viata mea de pan-acum.
fiecare au fost supuse acelorasi ''pacate'' ale mele, dar fiecare pana-n limitele pe care le-au acceptat, suportat, coborand in ochii lor si a celorlalti pe ''motiv ca ..ma iubesc''.
nu le ''injosesc'', nu vreau sa le ''doara'', sa le ''murdaresc'',pentru ca nu-am de castigat nimic bun la final si mai mult m-as renega pe mine. atat. m-au ''lasat'', le-am ''lasat'', pentru a afla cine suntem. undeva, cred ca e loc de mai mult si de mai bine.
toate ''iubirile vechi'', sunt doar amintiri, asa cum au fost, iar Dumnezeu a gasit cate un ''loc frumos'' pentru fiecare in sufletul meu, in lumina. lumina unei ''iubiri'' plasmuite din rugaciune, rugaciune pentru ''ele'', acum si pentru ''ea''. pana la urma respectul de sine, va fi premiza unei iubiri care sa o ''merit'', care sa ma ''merite''.
nu am regrete. am facut ce am simtit eu, cand a depins doar de mine. unde am gresit, a fost din lipsa experientei, din nestiinta si doar pentru a incerca ''o carare'' pe care nu trebuie sa mai ''merg'' niciodata.
regret doar ceea ce viata mi-a luat fara sa-mi mai dea dreptul de a schimba ceva. nu sinceritatea mi-a lipsit, ci timpul pentru a o demonstra.
sunt dispus sa renunt la multe pentru ''ceva'' ce ma va face sa ma simt implinit, dar doar daca suntem ''doi'', PENTRU IUBIRE...
dragostea va muri in momentul in care voi privi soarele diminetii, voi contempla luna noptii, fara sa mai intreb: UNDE E ''EA''?