una si totul - goethe

Spre-a se-ntîlni-n dezmărgenire,
Uşor trec toate spre pieire,
Acolo-i stins orice dezgust ;
În loc de dor, doar cruntă vrere,
În loc de pofte, legi severe,
Şi-n renunţări un dulce gust.

Tu, suflet cosmic, vino, ia-ne !
Cu duhul vremii-n lupte-avane
Elanul ni-l simţim chemat.
Sublimi maeştri, duhuri bune
Conduc încet, cu sfiiciune,
Spre cel ce toate le-a creat.

Ca să transforme tot-făcutul
Spre-ai frînge-ncremenirii scutul,
Eternul act lucrează treaz.
Şi ce n-a fost, vrea să devină
Pe noi pămînturi, în lumină ;
Şi n-are nicidecum răgaz.

Activ şi creator, se plimbă,
Întîi ia formă, apoi se schimbă ;
Părelnic stă momentu-n vînt.
Eternu-n Tot mereu se zbate :
Căci în neant se surpă toate,
Cînd vor să stăruie-n ce sînt.