octavian paler-da

Da, nu e totdeauna o intelepciune sa spui ca muzele tac intre arme.
Cuvintele mele sunt aici si le strang ca pe o lance.
Mama, iarta-ma, nu puteam altfel.
Stiu, tu ai tacut toata viata si ar fi trebuit si eu sa fac, poate, la fel, dar trebuia odata ca din tacerea noastra, sa tasneasca un strigat si, iata-l, imi umple gura de speranta si lacrimi si de o tristete insorita ce-mi apartine, nu mai stiu, mie sau mormantului meu. Dar aceasta aproape nu mai are nici o importanta.