nehotarata!

si parca tot as mai avea ceva de spus...
lamaiule...revino....

C'est fini la comedie...

m-am hotarat!
tinand cont ca majoritatea cred ca aberez si ca bat campii pe acest blog, m-am decis sa ma opresc. de tot.
si da! o fac pentru ei!
poate ca am cam aberat.

poate...

titlu prost !!!

ma gandesc cum sa nu mai gandesc.
skippy zice ca bat campii si uneori cand nu zice asta ma loveste cum ca ar trebui sa ma opresc.
nici nu stiu ce vreau sa zic.
cred ca bat intr-adevar campii.
am fost suprinsa intr-un mod frumos de un amic.

uneori ma intreb daca omul asta chiar exista.
mai intru la el pe blog ca sa ma conving.

si parca tot mai incape indoiala.
mi-a facut un cadou frumos si atat.

a disparut.

pentru a nush cata oara.
ehh...

poate ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta. sau poate nu ar trebui sa pun atata pret.
sau poate ar fi mai simplu daca n-as mai gandii atat.
nu pot sa vorbesc, nu pot sa scriu.
sunt clar si fara urma de indoiala retarda.
pe langa asta mai sunt si inimaginabil de insistenta.

cu mine si cu gandurile mele.
daca as fi in locul meu m-as lasa sa putrezesc!
un glob de sticla, plastic, ce vreti voi, m-ar ajuta enorm.
sau poate un pumn in ficat mi-ar face mai bine.
sau poate amandoua.
sau poate....nimic ??
am noroc uneori cu skippy ca ma trage de picior.

da-te jos de acolo!
sau poate nu e noroc?
ehh..
habar n-a.

da nici voi.

e greu sa fi eu!
lamaiule pe unde naiba iti umbla oasele?
si ce iti mai face inima?
spini ce iti sfasie carnea nestiind de ce ai ales acel drum.

de ce nu ai putut sa alegi calea usoara.
nu ma mai inteleg cu mine !!!
de ce ma trageti de picior atunci cand eu ma simt bine ??
aici ma pierd..
atunci numai inteleg ce trebuie sa fac.

si unde e locul meu.
o sa pun cate puncte de suspensie vreau, da?
...........................................................................
ajunge!
o sa incep altfel.
o sa imi schimb intreaga viata.

o sa cred ca pestii nu gandesc pentru ca cei de la discovery au demonstrat,

ca nu exista viata dupa moarte,

ca ne tragem din maimute si ca toate animalele reactioneaza din instinct.

numai zic de elefanti. nuuuuuu!!! o sa ii privesc ca pe niste simple animale.
n-am vazut niciodata un elefant, nu, n-am vazut.
dar si daca am sa vad vreunul vreodata, o sa il privesc ca pe un simplu animal. asa ca voi.
ajung sa fiu ca voi.

imi simt trupul ca si cum ar fi al meu.
probabil ca numai eu o sa inteleg asta...
nu conteaza.
lamaiule, iti multumesc !!
nu stiu ce ai pierdut tu, cand si de ce, nu stiu ce am pierdut eu, cand si de ce.

nu stiu de ce pun atatea puncte de suspensie...nu stiu nimic..
nu stiu de ce ma gandesc ca gandesc.
ar fi oribil sa nu fiu eu, dar poate ca e mai bine.
m-am dedublat, vorbesc cu mine..
hai va las...

ca poate vorba lu' skippy, bat campii!!!

ajutor!

si daca tot nu pot sa dorm, hai sa vorbim.

daca imi ceri sa iti spun de ce nu pot sa ma asez confortabil in pat, sa inchid ochii si sa pasesc pe taramul viselor, n-am sa pot sa iti raspund.
prea multe ganduri, cred.
as vrea sa pocnesc din degete si gandurile sa dispara.

puuffff.
ce ganduri?
multe, amestecate.
nu vreau sa ma gandesc ca gandesc.

nu, nu, nu !!!!
eu vreau sa incep sa scriu, dar nu pot grupa niste cuvinte care sa exprime ceva.

orice.
nu pot...
cuvintele care imi trec prin minte nu au legatura.

gat,

masa,

perna,

elefanti,

pesti,

suc,

frunze,

ace,

lamaie,

farfurie,

bricheta,

batran,

cumpara,

telefon,

spate,

scara,

paine,

servetel,

lumina,

masoni,

geam,

noapte,

muzica.
cred ca ajung..
parca au mai ramas cateva, dar ajunge.
nu ma descurc nici cu astea.
sa le combin cumva ca sa iasa ceva din ele.
parca nu ar avea legatura. si totusi au.
nu sunt random.
un shuffle m-ar ajuta.
poate ma ajutati voi.
de ce sa faceti asta pentru mine?
pentru ca am nevoie de ajutor.

atat.

mi-am recuperat tastatura.

頸部

si parca are literele in chineza.
o sa imi fie si mai greu acum.
si daca tot sunt random, atunci sa fie random.
picioarele vor sa ma paraseasca si nu stiu ce si cum sa fac ca sa le conving ca e un act de stupiditate.
si le-am promis ca daca se intorc sa imi arate un deget, o sa ma enervez foarte tare.

o sa le urmaresc o viata intreaga. incercand sa ma razbun, macar asa capat si eu un scop in viata.
de planeta nu reusesc sa scap, ma urmareste mereu.

si incep sa cred ca toti au o planeta care pluteste in partea dreapta, deasupra umarului.

de fapt nu dreapta ci stanga. sau nu stiu.
si daca tot e random, sa fie random.
visand 1000 de elefanti ma intreb cum de au incaput toti intr-un vis??
visez noaptea ce fac ziua sau noaptea fac ce visez ziua?
nu ma mai inteleg cu mine!
cum as putea?

nu reusesc sa port o discutie cu nenorocitele astea de picioare,

adica am incercat, dar in zadar.
nu ma asculta.
ma intreb care dintre ele e capul rautatilor.

mmm..
cred ca stangul i-a zis lu' dreptu':

hai frate sa plecam de la asta ca e praf.

vezi si tu ce viata de cacat ducem cu ea, eu zic ca n-are rost.
numa stangul e de vina.
intr-o buna zi or sa ma paraseasca toate.

pana si ficatul.

o sa se tarasca lasand o dara murdara, ca un melc.

o sa imi arunce o ultima privire si un scuipat de culoare verde si urat mirositor.
o sa raman cu gatul.

pe asta si sa-l arunc si tot nu pleaca. nu ma lasa.

nu imi foloseste la nimic, adica dupa ce m-au lasat toate ce sa fac cu gatul ?
nu intelege!

nu vrea sa plece si cu asta basta!!!
o sa raman cu gatul si cu planeta.
ehhh..

sa privim partea buna. macar nu`s singura.
unii inca mai cred ca au picioare, maini, ficat, stomac, INIMA.
mai bine recunoasteti.

N-AVETI NIMIC!!!

nu mai am tastatura !!!

nu!

nuuu, n-are rost..

la ce bun, cu ce scop si ce folos??

pentru cine? si de ce?

omorandu-mi gandurile ca sa scap de ele...le gasesc aici.

in fiecare post, la fiecare click.

nuuu..

n-are rost!

imi voi scuipa de fiecare data gandurile.

macar asa calcati in flegma intinsa pe jos si o veti purta mai departe.

macar asa se duc gandurile mele...departe si cat mai departe.

am tastatura murdara...

as putea sa scriu cele mai triste cuvinte..

as putea sa vars o lacrima plina de amaraciune.

nu ma intreba..

nici eu nu stiu.

si nici nu vreau!

tristete cu zambetul pe buze ?!?

cat de blestemat sa fii ?

lemon...

unde sunt oamenii cand ai nevoie de ei ???

unde sunt eu cand au nevoie de mine ??

vad zilnic trupuri ce umbla pe strada, gata sa te darame ca sa isi atinga scopul.

care scop??

nu stiu.

n-am mai vorbit cu tine de un secol.

se pare ca m-ai pierdut in imaginatia ta.

te rog sa nu te transformi intr-unul dintre trupuri.

cine nu are batrani sa-si cumpere !

ma uit in jurul meu si ma ingrozesc.

probabil stiti si voi, vedeti si voi.

mi se face pielea de gaina mai rau ca atunci cand mi-e frig cand vad cati batrani cersesc.

oameni cu carte, munciti, care au ani de munca in folosul societatii.

oameni care in mod normal nu ar cersii.

se indreapta spre tine, te privesc din cap pana in picioare cu o privire blanda si putin rusinati, dupa care cu lacrimi in ochi iti cer 1 leu sau 50 de bani.

pentru o paine si pastile..

oameni care au muncit o viata intreaga pentru societatea asta.

care au sperat ca atunci cand vor iesi la pensie vor avea timp de odihna, relaxare. care si-au sacrificat viata si timpul liber pentru o pensie buna.

ar putea fi bunica sau bunicul meu in locul lor, bunica sau bunicul tau.

care pleaca de acasa catre piata si pe drum cerseste cate un leu.

oameni care au muncit din greu, care au luptat pentru democratia noasta, mult prea prost inteleasa de unii.

mi se zguduie intreaga fiinta cand privesc in ochii lor plini de lacrimi.

in mod normal nu dau bani la cersetori.

dar zilele trecute asteptam un prieten la o intersectie cand un batran ne-a rugat din inima sa il ajutam cu...un banut.

nu cred ca omul ala s-ar fi dus la prima carciuma cu banii stansi din cersit.

vad batrani iesiti pe strada.

indurand frigul de afara pentru 2-3 lei.

oamenii care au muncit o viata intreaga pentru tara, pentru noi.

ma trece un sentiment de rusine.

pun capul in pamant, mi-e greu sa ii privesc.

nu vreau sa ma gandesc ca ar putea fi bunicii mei in locul lor.

nu vreau sa ma gandesc ca statul dintr-o amarata de pensie a taiat jumatate.

cu ce sa traiasca?

cu ce sa se intretina?

unde este acum viata linistita de la pensie?

mi-e mila de ei si as vrea sa ii ajut pe toti.

nu pot.

si asta ma doare.

ii vad zilnic si as vrea sa nu ma mai gandesc la ei.

sa imi pun problemele mele, numeroase, pe primul loc.

imi amintesc de bunica care de fiecare data imi strecura in buzunar ceva banuti sa-ti iei o ciocolata...

cum pot eu sa ii ajut acum?

cand abia reusesc sa ma intretin?

nu vreau sa incurajez cersitul.

dar oamenii varstnici cu care ati putea sa va intalniti pe strada cerandu-va 1 leu, ar putea fi bunicii mei.

si invers.

care cersec 1 leu pentru pastile, pentru o paine.

sunt oamenii care au muncit pentru noi.

pentru un trai mai bun.

si care nu s-au ales cu nimic !!!

Nirvana - Dumb

wish!

dorul isi spune cuvantul.

mi-am amintit de voi...

de fapt nu v-am uitat si nu o sa va uit niciodata!

mi-e dor de voi.

de noi, de ce eram, de echipa.

ma cuprinde nostalgia cand ma gandesc la voi.

mi-e amar gustul cand stiu ca v-am lasat in urma.

e singurul mod in care va pot spune ca mi-e dor de voi.

sau poate nu singurul, dar cu siguranta cel mai usor.

hai sa imi ies putin din stare:D

deci,

asa cum v-am obisnuit sa incepem cu inceputul.

sau ma rog cu cei ramasi acolo.

cu cei cu care mi-am petrecut ultimele zile:D

BOBITZA: fi-ti-ar cocoasa de ras.

ce dor imi e de tine.

pfff..

pai cine mai imi face mie cafelutza ???

mmmm..

ca bine ma obisnuisem :D:D:D:D:D.

mi-e dor de tine desuchiatule. sa faci treaba buna acolo sa nu ma dezamagesti. ca te bat!

SEVERIK: e tzoank cu cine mai dansezi tu acum?

nu mai are cine sa ma mai acompanieze, atunci cand ma apuca cantatul.

GIGI: bear man.

las ca vine iarna si poti si tu sa dormi fara grija ursilor.

mi-e dor de tine.

dar ma bucur ca acum am mai multe tigari in pachet.

apropo gigi, ai fi fost un tata bun pt mine.

cu toate ca esti cam zgarcit :D:D:D:D.

GABITZA: adevarat ca nimeni nu ma mai rasfata asa cum faceai tu.

si nu mai imi face omletik la prima ora.

si n-are cine sa imi imprumute geaca cand mi-e frig.

te pup gabi. imi lipsesti :*.

JUJO: mit csinalsz?

n-am reusit sa te invat italiana:)).

fa el giro e veni dopo me :)) atata stiu sper sa iti foloseasca.

ELI: nici eu cu toate ca mi-au dat apa din clopot nu am reusit sa te intrec la vorba.

trebuia sa te faci avocat! =))

LAVINIA: poop fata frumoasa.

ai gj de tine si sti unde ma gasesti. te astept la faculta :D

ANDREEA: fratemeleuuu, nebuno care esti!!!!

ti-am zis eu sa te apuci sa inveti luceafarul ca te scoate profa la tabla.

si tu o sa ii zici ca i-ai pus tacamuri la masa 5!!!!

ADI: galceava de pe cer, sa ai gj de roby ca te sparg!!!

si sa scoti si tu pasarea aia moarta din casuta!!!

TITI:ai gj acolo la coliba unchiului tom.

m...

si acum...

ION: deci sa recapitulam: daca e fata:DEDE, daca e baiat:TONY, am vb deja cu Mirela e stabilit.

i-am zis sa nu iti zica sa fie o surpriza :D:D:D:D:D:D.

fi-ti-ar capu' albastru. las ca vin eu la stana sa vezi bataie ce iti dau, ca meriti!

dar tot mi-e dor de tine.

ANA: sper ca iti reuseste chestia kg=buc, buc=kg, legaturi=kg...blablabla. te pup, ai gj de tine.

BEBE: goguuuuuu....de ce nu mi-ai zis ca bucuresti`ul e mareeee??????? :)).

te pup si pe tine si mi-e tare dor de voi.

DRAGOS: iti multu ca mi-ai suportat crizele si aroganta.

poate ca am fost rautacioasa.

eee...trebuie sa ma ierti ca sunt si eu mica:D:D:D:D:D:D.

LIDIA: aaa..acum pot sa zic, ca poate nu citesti. ai niste tate mari. nu degeaba te privea tony luuuung si sarea primul sa iti faca cappucino :)).

NARCIS: sefuuuu...cel mai bun sef al meu!!!

cu toate ca uneori imi venea sa va sar in gat, sa va bat si sa va lovesc!!!

am invatat multe de la dvs. mi-e dor de dvs.

macar sa ne certam putin si sa va supar un pic:D:D:D:D.

MULTUMESC!

SEFA: eee..pe dvs v-am vazut de curad, tot frumoasa si simpatica asa cum va stiam si pe micuta care mi-a facut ziua mai buna cand am auzit-o cum va striga. imi cer scz daca am speriat-o putin.

IOANA: mi-e foarte dor de tine. am vrut sa te sun. nush ce m-a tras inapoi.nu conteaza sper sa te revad si sa te strang tare tare in brate. te pupacesc muuuult muuult!!!!!!!!

sper ca n-am uitat pe nimeni.

mi-am amintit de voi si de vremurile frumoase.

am scris pentru fiecare un cuvant frumos si sincer. asa cum v-am obisnuit.

am trait alaturi de voi o perioada frumoasa.

va multumesc ca ati exista in viata mea.

poate ca o sa le cititi, sau poate nu.

sunt ultimele mele post-uri despre ceea ce a insemnat pentru mine poiana si perioada alaturi de voi si ce ati insemnat voi ca si oameni pentru mine.

la naiba...

aveam atatea de dezvoltat..le-am uitat..sau nu pot sa le pun in ordine..

nu ca as fi stiut vreodata..

revin...

viata mea..ca somon!

ma simt ca un somon...

asta inseamna ca o sa fug acasa???

ca sunt gata sa mooor???????????

nu vreau...

dar ma simt ca un somon.

simt cum ma transform.

cum mi se lungeste botul.

si pielea isi schimba culoarea si devine mai aspra.

nu sunt gata de calatorie.

nu sunt gata sa mor.

adica mi-e dor de casa si de locurile dragi mie si stiute.

dar parca la fel ca la somoni, e prea lunga calatoria inapoi spre meleagurile stiute, si periculoasa.

nu's ce naiba incerc sa va spun.

oricum nu ma astept sa intelegeti.

oricum ma simt ca un somon!!!!

in ultimul timp am contact cu tot felul de animale.

foarte des dimineata la metrou.

de diferite marimi si mai toate rasele.

cred ca trebuie sa evit putin excursia pana acasa, nu de alta dar nu vreau sa fiu mancata de ursul care imi devasteaza gradina.

macar pana imi trece starea de somon.

maine ce o sa fiu?

vreau sa fiu leu..

NUUUUUU!!!!!!!!!!!

nu mai vreau nimic.

nu trebuie sa vrei ca sa se intample.

azi nu mi-am dorit nimic.

sau poate doar o cafea aburind la nasul meu si o praji mare doar pentru mine.

si dintr-odata ce se intampla???? m-am trezit somon.

hmmmm....

nu ma plang.

e ok.

numa ca ma cam deranjeaza mirosul.

cam atat.

ai grija ce iti doresti..

pai ce sa zic...

vroiam sa ma ratacesc intr-un oras?

vroiam sa merg pe strada si sa nu-l cunosc pe cel care sta langa mine la trecere?

vroiam sa traiesc experienta unui oras mare si aglomerat plin de necunoscuti?

parca....

imi imaginam cum o sa fie?

nu prea..

cum e??

rau!

de ratacit inca nu am avut ocazia, dar nu-i tarziu.

depide de repere.

sper sa nu mute nimeni intercontinentalul.

de mers pe strada si de necunoscuti...

hmm...

daaaa, foarte da!!!!

un sfat pentru necunoscutii din orasele mari: incercati putin la comunicare, nu oricine vrea sa va dea in cap si sa va fure pensia sau singurul leu pe care in aveti in buzunar.

orasul mare si aglomerat...

pfff...

mai exista altul ca asta?

poate ca da dar nu in romania.

avantaje si dezavantaje...

"..sa fi in cer sau aici pe pamant necajit.."

dorintele astea...

MI-E TARE DOOOOR DE ROBBY!!!!!!!!!!

raducuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

mi-ai tot scos ochii ca de tine n-am scris nimic.

pai uite ca a venit si vremea ta!

"toate la timpul lor".

mi-e dor de tine.

nu vreau sa te intristez.

stiu ca e greu si pentru tine.

chiar vreau sa sti ca mi-e dor. am avut atat treaba in ultimul timp, incat am uitat ca pleci.

sincer..

mi-e dor sa stam la povesti, sa radem impreuna.

aseara am fost la leana.

mi-am luat o vodka.

mi-am adus aminte...ca beata fiind ti-am promis ca o sa imi iau una pentru mine, una pentru tine..

pana cand o sa te intorci acasa.

mno...

aseara nu m-am tinut de promisiune:D.

dar o sa incerc.

pentru ca imi place sa imi tin promisiunile. (nu ca imi place vodka).muhaha.

adica daca am tinut eu atat de mult de un prieten imaginar, care a plecat si s-a intors si iar a plecat, si sper sa se intoarca, pot sa beau pentru mine si pentru prietenul meu.

sa ai gj de tine.

sa nu uiti de mine ca te mananc cu fulgi cu tot!!!

si sa vii acasa.

nu pentru nunta, te rog.

ca n-am bani!!!!

pupici diabetici. la amandoi!!! gj de voi!

another baby leave the nest.

multi aleg sa ramana, altii sa paraseasca cuibul.

mai devreme sau mai tarziu.

se poate?

da, se poate!

se poate sa iei unele decizii grabnic, sa le regreti..

sau poti sa mergi inainte, fara teama.

secata.

nu mai stiu nimic!!!

parca sunt retardata!!!

e parca..

nu imi pot pune gandurile in ordine, sunt cuprinsa de hiperkinezie.

nu ma mai inteleg cu mine!!!

vreau sa fac multe, muuulte lucruri si totusi nu ma apuc de nimic.

si daca ma apuc, nu dureaza mult pana abandonez.

vreau sa vad lumea prin ochi de vizitator.

si vreau stabilitate la modul grav.

nu stiu ce vreau.

vreau liniste in jurul meu.

si multa galagie. sa sune muzica in boxe!!!

m-am pierdut.

.........

...nu mai stiu ce sa zic.....

mi-am pierdut elefantii...cred..

imi trebuie un sut in fund....

reincarnare pesti....

Persoana cea mai sensibila si mai cinstita, mai gentila, cu idei nobile si elevate. Nu ai putea recunoaste in el pe negutatorul de sclavi care-a fost in sec.XVIII. Crud, hulpav, necrutator si nepasator intr-o viata anterioara, el trebuie acum sa indrepte toate acestea. Datoria sa karmica este grea si lectia vietii anterioare ii serveste pentru a-si inchina existenta operelor de binefacere, el devenind in aceasta viata emblema caritatii si compasiunii.

e bine si asa...

pai...un sfat bun...??

bea o bere, scuipa o samanta...

asta e cel mai bun sfat pe care ti-l poate da un prieten....

pe timp de criza :)))
offff....unde-i pungaaaa????

pooop...:-*

sunt fericita!

de ce?

pentru simplul fapt ca in ultimul timp am parte de prietenia unor super fete...

cele mai grozave...cu care as vrea sa imi umplu tot timpul liber..

fetiliii..va iubesc!!!!

motivata de dragos.

pai ce sa zic, ne tot plangeam in ultima vreme ca nu avem una, ca nu avem alta, si tot asa. gaseam scuze ca nu avem, ca nu ne ajunge.
acum...upgrade, e noul cuvant.
avem touch screen.
pfff..
ce sa zic? nebunieee, la stana regala.
sa-l vezi acum pe boby ce isi prinde urechile, incercand sa marce ciulama, pe care ion a trecut-o la produse nedisponibile, ce mai injura boby printre dinti. ioane, tine bine de usa frigiderului cand ajungi acasa, e grav...
buey ma simt bine intre colegii mei, sincer, nu zic ca nu imi vine cateodata sa le sar in gat, dar ocazional. in rest, mi's dragi.
cate nebuuuuniiiii...
de nu iti ajunge un blog, sa le povestesti.
as vrea sa va spun despre un nou coleg, penumele lui, lucian.
deci lucian...:))):)))):)))
lucian...:))):))):)))
"a zis sa le ducem tortuletzul"
tortul, ce??????
"tortuletzul"
oooo, tortuletul,bine fluturash.
deci sa ne intelegem...
trebuia sa le facem unora un tort, un tort diplomat, pe care corina, l-a facut de "N" ori, si de fiecare data a iesit super.
ma rog, acum am avut o problemuta,ca sa il citez pe lucian, nu conteaza, sa zicem ca nu prea arata a...tort.
la gust, mirific, acelasi gust cu care eram obisnuiti, cu forma am avut probleme.
deci..
respectivii in sala, noi la buca, lucian in drum spre noi, ca o floricik ce e.
noi ne gandeam cum sa o scoatem la capat, iar fluturashul nostru, fara stres, vine si ne cere "tortuletzul".
de dat trebuia sa-l dam.
ca trebuia.
si l-am dat.
a fost mancat.
a fost bun.
gustul?? nemaipomenit !
forma?? de nedescris.
eu va spun, sincer, de vina a fost decorul. prea pompos.
vina o poarta dragos, ca trebuia sa ma certe el ca nu am taiat piersicile frumos.
eu trebuia sa ma ocup de cirese defapt si de drept, nu de piersici.
si cand sa raspunda pentru fapta lui, a fugit ca un tzanc, pe motiv ca face caca.
si ca sa nu descriu nedrept acest "tortuletz", va las pe voi, sa judecati.

si a fost si ploaie....

povesteam acum ceva vreme, pe vremea cand lizet mai trecea pe aici, ca mi-e dor de vara. pai ce sa zic frate, am cam suferit zilele astea de caldura. nu mai punem la socoteala faptul ca nici eu, nici jelly, nu reuseam sa dormim seara din cauza temperaturilor ridicate. nu-i un moft. si nici vorba ca m-am saturat de caldura, numa ca prea a fost..
ma rog, caldura multa, aduce, turisti multi, banuti frumosi, zile libere ioc.
caldura mare,mon cher.
hai cu o ploaie, zic !

mai bine...nu...

pfff..
satula !!! asta e cuvantul.

ce ma mananca limba, sau degetele, nush care mai mult.

oameni falsi cu aspect de ingeri.

v-as impusca.

cum dreaq de dau numa de voi??

fug din calea voasta, si nu stiu cum faceti, de imi iesiti mereu in cale.

actori fara loc de munca.
offf.. ce v-as mai impusca.

zambete false, interese, lumea e plina de voi. si eu ma lovesc la fiecare pas.

ce sa zic????

cafeaua la tulip e buna

..de povesti...

o sa mor...

o sa mor in luna aprilie, atat stiu.

ma freaca o chestie in minte de ceva zile, un prieten mi-a zis ceva dragut.foarte deep, ca sa zic asa.

"dumnezeu le aseaza, iar mie nu imi ramane decat sa le traiesc..."

suna destul de "bisericesc", dar eu cum intepretez totul gresit, sau nu, ma gandesc ca o sa mor in luna aprilie.

si nu mi-am facut teste, nu mi-am citit horoscopul, sau altele.

asa cred eu, ca o sa mor in luna aprilie.

pana mea..

lemon tree

hey...unde esti??

n-ai mai trecut pe aici...:(
ce faci?cum esti?

lasa baia de soare si hai sa povestim...

te-am lins!

puterea gandului.

plutesc pe un gand.

ma duc departe cu el.

zburam impreuna.

il prind de mana si il tin strans.

e al meu. e gandul meu. cel care imi arunca o pata de culoare in plina fata.

e lila..

miroase bine, proaspat. probabil levantica.

il intreb, incotro?

nu imi raspunde.

ma trage in adancurile pamantului.

printre radacini.

ezit..

nu vreau sa merg.

insista.

mirosul se schimba. e ranced.

lila-ul se transforma in maro.

inchis...mai inchis.

e rece.

si intunecat.

sinistru.

dar totusi simt ca apartin acelui loc.

ceva de acolo ma face sa ma simt ca acasa.

ma uit la mana.

e goala. simt unghiile cum imi patrund in palma.

mana gandului...m-a parasit.

si el la fel.

sunt singura si nu stiu incotro.

tip, urlu, plang, imi rup carnea cu unghiile.

nimeni nu ma aude.

sunt singura...

incotro??

ma obinuiesc cu racoarea, desi mi-e frig.

incep sa intrezaresc.

dar totusi incotro??

sunt puternica!...imi zic.

o sa ies din asta, o sa trec peste.

incep sa blestem gandul.

din vina lui sunt aici.

imi fac planuri.

daca il mai prind. o sa il sugrum.

sau nu..

mai bine tratez totul diplomatic.

ma poate ajuta.

merg fara sa imi dau seama.

picioarele desculte sunt pline de rani.

ma dor..

ma asez.

mi-e frig.

ce buna ar fi o tigara. as avea putina lumina. si putin din toate, poate.

uit de locul in care ma aflu.

in minte am doar marea, soarele si nisipul fierbinte.

imi vine sa vomit.

ma aplec.

inchid ochii.

lesin.

ma trezeste un gust ciudat.

sarat..

sunt uda toata.

ranile ma dor.

ma ustura..

ma uit in jur.

sunt pe o plaja.

e bine, cald.

mult soare.

ma joc cu nisipul.

ridic castele.

ma balacesc in apa.

privesc marea.

mi-e foame.

ce buna mancare face mama.

mi-e dor de mancarea ei.

obosita inchid ochii...

ma trezeste mama.

atipisem la masa.

ramanem cu regretul.

am revazut dupa mult, mult timp, un om...

ne-am intalnit intamplator.

o intalnire neasteptata, care mi-a zdruncinat fiinta.

cata durere-n ochii lui.

cate riduri aparute prea devreme, cate fire de par albe.

oare cate lacrimi au curs pe fata acestui om?

cat de intensa mai este oare durerea in ziua de azi, dupa atata timp?

nu am putut sa ii vorbesc, cuvintele mi se opreau in gat.

l-am privit in ochi si el pe mine. a fost suficient.

lumea-i nedreapta...

viata-i grea si dura uneori.

ne pierdem in mult prea obisnuitele nostre griji, uitand de noi si de cei din jur.

ne plangem de mila, ca nu avem, ca nu ne ajunge, ca unul are si altul nu si uitam de noi.

e dur sa uiti de tine, de valorile tale.

multi parasesc aceasta lume.

de lasi, de prea mult eroism, fara acordul lor.

unii sunt uitati...

alti doar dati uitarii.

alti mereu in sufletele celor dragi.

pe intreaga fata a acestui om se putea citi, de la o posta, durerea si regretul fata de sufletul ce a parasit aceasta lume, fara voia sa.

durerea lui am simtit-o dupa multa vreme pana in maduva oaselor.

e oribil de dureros atunci cand cineva cu sau fara voia lui iti reaprinde in suflet amintiri ce stateau ascunse, sperand sa nu mai fie readuse la viata niciodata.

lucruri ascunse pe care sperai ca toti sa le uite.

revin intamplator si te lovesc in plina fata.

dupa toate lacrimile, ura si durerea din noi, am mai ramas acum doar cu regretul.

atat eu, cat si familia lui, prietenii, apropiatii si toti cei care l-au cunoscut.

dar fata omului asta ...

reflecta atata durere incat cerul se putea ingrozii.

si e normal.

e tatal...

sau a fost...

atat cat a putut.

tare greu sa fiu eu.

nu ma simt bine, deloc.

e frumos afara si totusi eu am o stare naspa.

nu imi gasesc locul.

nu mai vreau carne.

vreau piranha.

vreau o narghilea cu 2 furtune.

nici macrisul nu mai are gustul din copilarie.

monica a plecat la metro.

tony ma asculta ce vorbesc la telefon.

aia nu stie sa scrie jellyfish...offf.

mi-am luat dresuri subtiri si afara e soare cu dinti.

boby nu a venit la masaj.

nu prea mai gasesc beck's lemon pe piata.

as manca un pepene, am vazut la carrefour ieri.

o fi scos pata de pe tricou?

tre sa scriu tabla...offff.

am multe probleme..

si stiti ce?

o sa vina razboiul. iar eu refuz sa il impusc pe radu, nu pot.

o sa imi trag un glont in cap.

haosul va domina.

mi-e frica de razboi.

nu vreau sa stau in buncar cu idiotii care isi plang averile si isi infloresc povestile.

va las...ca nu ma simt bine.

carne...beahhhh

pai ce sa zic...

nu mai vreau sa pap carne.

deloc!

si nu ca vreau sa devin o persoana mai sanatoasa.

sau mai stiu eu ce kkturi.

nu mai vreau sa pap carne pentru ca am luat-o rau pe ulei si imi imaginez numa bietele animale atunci cand pap.

stiu...multi or sa zica ceva gen:

mai bine mergi la un psihiatru

nu pot sa va zic ce greata simt atunci cand ma gandesc la carne.

beahhhh...

deci ce sa zic....

ma las de carne.

sper sa nu fie doar o zi nasoala, dupa care sa ajung acasa, sa bag in mine doar preparte din carne.

dar va tin la curent..

titlu? habar n-am! pune-l tu!

m-am saturat de ploaie!!!!!!!!

imi place ploaia dar aia de vara, nu asta care nu se mai opreste.

ies din casa imi pun o bluza subtire, ca am vazut si eu putin soare pe cer, ajung in centru, pac, ploua..:((
mai rau!

urc la stana.

ninge...

offff...

de vara ce mai stiti? o sa vina? sau ce?

ce dracu nici nu stiu de ce m-am apucat sa scriu asta.

am desenat cu jelly un copac.

ma rog el l-a desenat eu am ajutat la pictat.

si astazi cand mi-a luat sange imi tremura mana.

si pizza la bucegi e arsa.

hanoracul e tot afara pe sarma. de o saptamana.

ma doare un genunchi.

dansam la bebe in scara aseara.

nu era ursul, latrau doar cainii.

era uimit de gaura din limba.

nu imi plac renii, nu vreau poze cu ei.

e mistret domle', ti-am zis! nu ma face de ras in fata ospataritei.

merg pe becurile de la punto si dansez cu bucataru'.

vreau sa ma plimb prin minimax si sa nu cumpar nimic.

ma duc sa dorm.

ca afara ploua!!!!!!!!!!!

inca o postare gasita ca nefinalizata. las-o asa.

imi amintesc acum, ascultand o piesa, de tine.

imi amintesc cum m-ai luat de mana si am inceput sa dansam.

imi amintesc de primul concert la care am fost impreuna.

a fost singurul.

cand toti nebunii sareau in jurul nostru.

numai noi stateam in ploaie imbratisati.

ma intreba`i intr-una daca imi place.

nu putine au fost clipele in care te-am strans de mana, in care m-am refugiat in bratele tale.

tricourile tale facute praf. de atatea lacrimi.

bucuria din ochii tai.

cum sa nu te iubesc??

ego..

m-am pus pe primul loc.

ca de fiecare data.

am uitat sa te intreb, ce faci?

de egoista ce sunt.

pe langa ale tale, te-am incarcat cu ale mele.

si stiu, adica nu stiu, dar banuiesc ca nu esti bine.

dar am uitat sa te intreb, am fost prea ocupata cu mine.

mi-am atribuit din starile tale.

pffff...urat?

urat!

e uimitor cum o persoana necunoscuta te poate ajuta atat de mult.

mersi!

te-am transformat intr-un refugiu.

unde am gasit mereu cald, lumina unei lumanari, o cafea buna si o tigara aprinsa.

m-am retras de fiecare data in...tine.

uitand de tine.

scuze!

injura-ma, merit!

help me lamaiule!!!!!!!!

zi ceva sa imi ies din stare.

cum e cu spinii?

cred ca sunt in ei.

e aiurea.

nu pot sa il privesc pe cel care se indreapta fericit spre rai.

sunt jalnica, nu?

nu eu i-am pavat drumul.

eu doar am privit de acolo din spini cum merge el ca o scufita, zambind si sarind in sus de bucurie.

cand am citit prima data faza cu spinii, nu am putut sa imi imaginez sentimentul.

acum il simt.

sau mi l-am atribuit.

zi ceva...

orice.

sau nu mai zice!

ca imi provoci tot felul de stari.

poate eram doar dezamagita acum.

daca nu imi descria`i atat de bine unele sentimente.

offf...

cum trec eu peste zilele astea?

si cum sa fac sa dispara sentimentele astea?

sau macar cum naiba sa fac sa le pot percepe in asa fel incat sa nu ma doara?

dulce vorba.

"În ţara asta mulţi români
Au învăţat (nu ştiu cum pot?!)
De la motani sau de la câini,
Pe şefi să-i lingă peste tot!"

ahaaa..

lamaiule...

sunt trista..

am citit ceva care m-a daramat putin.

nu ma asteptam la asta.

am interpretat-o in felul meu.

poate ca dramatizez.

sau poate nu.

insa, am reusit in timp sa imi fac o parere despre tine.

ti-am rezervat un loc.

fara macar sa te cunosc, fara sa stiu cum arati, sau ce mananci.

atunci cand mie mi-a fost greu ai spart tiparele.

si in loc de compasiune si indrumari, te-ai rezumat la: dedelino, nu exista epave tatuate ;).

m-a ajutat mult.

poate sunt nebuna.

de fapt sunt!

dar nu poti face una ca asta.

clar?

adica nu poti renunta la blog.

ca te simti tu aiurea si ca nu stiu ce cai verzi pe pereti cauti.

ca vin dupa tine acolo in timisoara si te casapesc!

nu poti sa faci asta!

adica poti..

dar nu iti permit!

majoritatea postarilor tale sunt minunate (mai putin alea cu tenta politica).

n-am nevoie sa te bucuri ca dau pe la tine pe blog si ca mai las un comm din cand in cand.

AM NEVOIE DE TINE!

si stiu ca suna egoist, dar e sincer.:D

imi vine sa te injur.

acum dupa ce am citit ultimul post.

pe bune..

habar n-am ce e in capul tau.

si nu imi prea bat capul cu chestii din astea.

dar tu m-ai suparat groaznic!

sper sa revii.

te rog...

lasa pe acel cineva, pe care il cauti, sa te gaseasca..

atunci cand altii se implica.

si totusi as vrea..

sa vad ce au in suflet.

sa le citesc pe obraz durerea, bucuria.

e sadic, stiu.

dar e sincer.

fara motive marete, fara ganduri nerge, doar instinctiv.

sa apuc sa fac ce? sa apuc sa vad ce?

nu ma face sa rad, copila..

te-as putea plezni oricand, daca mi-ai da viata

sa iti dau eu viata? nu pot!

dar te las sa ma pleznesti, desi nu merit.

fara tine eu nu exist, deci, keep me alive.

nu e un sfat, e un ordin.

eu nu te imbarbatez.

eu nu iti ridic moralul.

eu am nevoie de tine.

nu ca mi'ai fi draga.

la ce naiba te ascult? parca esti nebun.

tu de ce ai facut-o?

de ce ma critici pe mine acum?

nu iti permit!

e alegerea mea.

oricum esti ultima..fiinta?!?...care ma poate opri.

vreau doar sa incerc, sa vad cum e.

ma uit la tine si ma vad, intr-un fel, pe mine.

la fel ca si tine, nu am inteles ce era mai important: NU EXISTA CALE DE INTOARCERE!!!

atat am avut de spus.

ma sterg.

si'mi place.

doamne cat imi place...

te las cu raul.

ce bine ca a plecat.

uneori ma scoate din sarite!!!

ce stie el?

nu are cum sa simta.

dar e bun la sfaturi si explicatii.

pe naiba..

te'am auzit!!!

mi-e frica domle'! ce sa fac?

da frate, recunosc!!!

mi-e frica de mor de rame!

si stiu ca multi o sa radeti.

dar nu imi pasa.

mie chiar mi-e frica de rame.

nu mi-e frica de ursi, serpi, sau alte vietuitoare, care pe altii ii baga in sperieti.

sau poate da, dar prea putin.

in schimb, de rame, moooor...

am auzit povesti, cum ca sunt dragute.

ca iti vine sa la mananci.

ca unii chiar faceau asta cand erau mici.

eu nu! eu crap de frica lor!!!

si imi plang de mila, primavara, cand ploua si trebuie sa merg pe jos.

asa ies ele frumuselele, la plimbare, dupa ploaie.

offfff...:((

si tony rade si face glume pe seama fobiei mele.

teama mi se trage din copilarie.

imi amintesc de parca a fost ieri.

ma jucam cu o prietena in curte. cocotati pe gard erau niste vecini, care nu ne prea aveau la inima.

unul dintre ei s-a intins, mi-a tras bluza si mi-a bagat pe spate un pumn de rame si alte taratoare.

culmea...

bluza imi era indesata in pantaloni. asa obisnuia mama sa faca.

sa imi indese bluza in pantaloni. uram chestia asta.

intr-un final...

cand aproape eram lesinata, prietena mea, care tarziu si-a dat seama ca eu sunt victima, m-a ajutat.

a trecut o viata pana a facuta asta, o viata in care toate chestiile alea se agitau pe spatele meu.

nemultumita de mine.

mi-am amintit ce vroaim sa devin cand o sa cresc mare. :))

la inceput, am vrut ca toate fetitele din clasa, sa devin medic.

uhauuu..ce tare.

toate vroiam asta.

ne strangeam in pauza si faceam exercitii in curtea scolii.

dupa care, prin clasa a 5-a, am vrut sa fiu avocat.

nu prea aveam habar ce inseamna.

dar ce conta..imi doream.

prin clasa a 8-a am vrut sa devin artista.

nu conteaza ce artista. artista! sa cant, sa pictez, sa joc in filme.

oricare dintre astea. sau toate la un loc.

au trecut anii..

si am ajund sa fiu ospatar.

ce realizare!

ma mint continuu ca inca nu sunt mare si ca mai am timp.

oare??

asemenea ganduri.

as vrea sa innebunesc, pe bune.

sa fiu internata intr-un ospiciu.

sa zambesc si eu din motive stiute doar de mine.

si sa nu fiu privita cu mirare.

doar sa pot zambi din orice motiv.

fara sa fiu atent privita.

as vrea sa plang la fiecare 2 minute. din motive stiute doar de mine.

fara sa fiu privita, compatimita.

doar sa plang.

vreau sa ma catar in copaci si nimeni sa nu zica ca's nebuna.

si toti sa ma priveasca firesc.

sa ma tarasc in patru labe si sa musc din firul de iarba.

gustul lui sa ma poarte pe valurile vietii.

din motive stiute doar de mine.

nimeni insa sa nu ma priveasca.

sa ma zbengui o zi intreaga.

sa dansez haotic si dansul meu sa mi se para rupt din lacul lebedelor.

dar sa nu fiu privita.

spectatorii sa existe doar in imaginatia mea.

aplauzele sa le aud doar eu.

sa imi murdaresc halatul alb fara nici o grija.

iar a doua zi sa fie la fel de alb.

fara ca eu sa il ating.

fara sa aud zgomotul masinii de spalat.

sa aleg dupa fluturi imaginari.

si sa ii prind.

chiar daca cei de langa mine nu ii vad.

vreau sa imi trezesc la viata prietenul imaginar.

dar nu vreau sa fie privit.

aripi frante-cantecul indragostitului Klalil Gibran

Sunt ochii indragostitului

Vinul sufletului si hrana inimii.

Sunt un trandafir.

Inima mi se deschide la rasarit,

Iar fecioara ma saruta

Si ma aseaza la pieptul ei.

Sunt casa adevaratei bogatii,

Obarsia placerii

Si inceputul pacii si linistii.

Sunt zambetul cald pe buzele frumoase.

Cand tanarul ajunge la mine, uita de osteneala

Si intrega-i viata se transforma

In realitatea viselor placute.

Sunt exaltarea poetului,

Revelatia artistului

Si inspiratia muzicianului.

Sunt altarul sfant din inima unui copil,

Adorat de buna sa mama.

Ma infatisez inimii care plange,

Fug cat mai departe de porunca,

Iar plinatatea mea urmeaza dorinta inimii;

Ea fuge de vorbele goale ale vocii;

I-am aparut lui Adam prin Eva,

Si exilul i-a fost soarta;

Totusi, m-am aratat lui Solomon

Iar el a tras intelepciune din prezenta mea.

I-am zambit Elenei si ea a distrus Tarwada;

Totusi, am incoronat-o pe Cleopatra

Si pacea a domnit peste Valea Nilului.

Sunt precum vremea – construiesc azi

Si distrug maine;

Sunt ca un zeu care creeaza si nimiceste;

Sunt mai dulce decat suspinul unei violete;

Sunt mai puternic decat urletul unei furtuni.

Darurile nu ma ispitesc;

Despartirea nu ma descurajeaza;

Saracia nu ma urmareste;

Gelozia nu-mi tulbura constiinta;

Nebunia nu-mi sterge prezenta.

O, voi ce cautati, eu sunt Adevarul,

Adevarul pe care il cautati;

Sunt adevarul vostru in cautare si primire,

Iar manifestarea mea va depinde de voi...

ecce homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...

dont uaci 2 muvii in a singal dei!

2 muvii in the seim dei? tu muci!!!
eniuei, conclujion:
-sam pipol dans
-sam pipol sing
-sam pipol drou
-sam pipol meik iu smail
-sam pipol ar raiting
uel...

ai du ol of dis.
but aim tu bizi tu toc abaut it!!!
houp dat mai inglish iz andarstendabal.

p.s. muvii taital: the curios case of benjamin button
thank you for smoking

a murit nea marin.

mi-a mai murit un vecin.
mai am cativa calzi.
si vad ca si aia uita sa mai lupte cu viata.
ehh...

bine ca nu a plecat departe.
mno..

ce sa zic nea marine, imi pare rau.
desi cred ca tie iti pare bine.

O poleiala noua, dar cu o inima batrana.

as vrea sa vorbesc despre oameni.

oamenii care se invelesc de fiecare data, cand nu au chef de ceva, sau cand dau de greu, sau oricand se simt vulnerabili, intr-o poleiala.
o peleiala noua, stralucitoare, care iti i-a ochii la prima vedere.
dar te lasa cu un gust amar odata ce o dai jos.
le pot spune oare oameni?
sunt atat de multi cei care isi croiesc drumul printre noi.

care isi aleg victime dintre noi.
cu totii ne inselam atunci cand dam cu ochii de poleiala noua si stralucitoare.
suntem curiosi si nerabdatori sa vedem ce ascunde.
de obicei, bunataturile nu au invelisul atragator.

nu te atrage ambalajul. cunosti interiorul si sti ca e bun.
insa..

stiu ca mai sunt si oameni ca mine.

pe care ii atrag...

necunoscutul si bling-blingurile..
si cata dezamagire.

beahh....ce gust nasol.
asemanator cu cel al semintei stricate.

singura din tot pachetul pe care numai tu o nimeresti.

de fiecare data.
de ce fac asta? si cum reusesc?
de ce unii oameni au incetat sa mai fie ei? sau modelat atat de tare dupa societate incat au uitat de ei.

nu mai vreau sa socializez cu astfel de oamenii.
inveliti pana in maduva oaselor.
de ce naiba cu totii uitati de sinceritate?
si de ce conteaza atat de mult sa fii in rand cu ceilalti?
de ce nu vreti sa fiti voi?
de ce trebuie sa il lovesti pe betivul care zace pe marginea strazii?

doar ca sa le demonstrezi celor din jur ca esti cool?
alte atuuri prin care poti face asta nu ai?
de ce nu ii intinzi o mana de ajutor?
nu ar mai fi la fel de distractiv, nu?
majoritatea ar zice ca esti un papa lapte.
stiu ca un singur om nu poate lupta contra sutelor ca voi.
sper sa va saturati de voi intr-o zi!!!

old memories with STANA REGALA.

iar revin si scriu despre: STANA REGALA.
am o obsesie pentru locul ala. si imi ocupa mult timp, e a doua casa.
colegii imi sunt rude apropiate.
si as vrea sa notez fiecare chichita si nebunie care am facut-o cu ei.

pentru ca simt cum timpul trece.

vad cum ne maturizam.

ii vad pe unii care parasesc cuibul cu regret.

sau nu...
vreau sa imi amintesc de ei oricand, oriunde.
imi sunt dragi.

toti!

si pentru fiecare in parte am un loc in inima.
simt schimbarile care incep usor, usor, sa se produca.

si care pe unii ii afecteaza, pe altii ii lasa la fel de indiferenti.
imi amintesc de primele zile la stana.
in care nu scoteam o vorba.

timida si cu gandul, "abia astept sa plec acasa, de maine nu mai vin.:))"
de zilele in care eram fericita cand venea o masa si faceam tips.

si ma gandeam, "hmmm, e ok, mai vin si maine:))"
de alea 5 mese de pe terasa, pe care ma bateam cu ion.
prima laba de urs vanduta.
am avut emotii.

mi-am dorit din tot sufletul sa o dau (nu pentru prima).

nu a mai contat ca a iesit bucatarul, nelu, sa o prezinte. conta ca l-am facut pe ion si ca nu m-am lasat mai prejos.
am fost foarte fericita in ziua aia.

implinita.
imi amintesc de zilele in care ne prindeam urechile si eu si ion si radu in 5 mese.
cand stateam la coada in bucataria de sus.

rozand flegmatic cate o bucata de sorici.
imi amintesc de bebe.
si imi vine sa rad..
pe vremea aia era dl bebe, nu gogu.

aveai o problema mergeai la dl bebe.

aka chelu' care se plimba prin curte vorbind continuu la telefon.
dl bebe, ala care a venit cu sticla de beck's lemon 0.33 si a trantit-o pe masa si a zis asa pe un ton amenintator: "aveti 5 minute sa recunosteti cine o golit-o!!!!"
tot dl bebe, ne-a anuntat ca urca dl narcis zavoianu la stana.
brrr...

ce fugeam toti 6, (ca parca atatia eram toti) prin curte.

de parca urca vlad tepes.
mamaaaaa..cine mah? narcis? ioooiii.
nici nu il cunosteam.

dar ne era teama de el.
radu saracu' cand a auzit le-a chelit la astia de la BNR brazii.
avea numa ace de brad pe la colturile gurii cand a urcat zavo.

scz dl narcis zavoianu.
apare al nostru sef maret, asa cum il stiti cu totii, cu blackberry-ul la ureche, ca asa era la moda.
pe care ulterior l-a spart din cauza lu' lucica =)).
imi amintesc de nelu,

care de cate ori auzea ca urca sefu, iesea din bucatarie.

defila prin fata lu' zavo. ca la parada modei.
=)) =)) =)) ioooiii,lucica,

cand a venit mov la munca. ca cica a lovit-o o masina. mda daaa.
de nu o lasa sefu sa iasa la gratar ca se speriau clientii de ea.
monica. figuranta. noi nu avem 5 farfurii de un fel si ea punea decor.

nelly..honey...

imi amintesc de moni si nu stiu daca ea mai tine minte, ca stateam in spatele bucatariei de sus, undeva cum te duci spre skiuri si beam cafea.

3 in 1 pe vremea aia.
avea o problema si bea atunci numa din niste cani maronii.

care se mai gasesc si acum prin buca'.
nu scotea o vorba. si nu va imaginati ca acum o face. e tot la fel.
avea "n" numar de bonuri insirate prin bucatarie.

trebuia sa sti ce ai de dus la masa.

ca nu era ca acum.

scoate-mi masa 6.

ori cereai ciorba.

ori te bateai cu ala la masa.
ca bucataria nu stia ce si cum sa scoata.
noroc cu nelu...

ca el i-a cerut domnului narcis zavoianu sa ii faca o tzeapa.

ca el nu poate lucra in stres si haos.

are nevoie de o tzeapa unde sa infiga bonurile:))
mihaela...pffff,

imi aduc aminte cand a rugat-o sefu odata nu mai stiu pentru ce sa ramana peste program.

ea avea ultima masina spre secaria la ora 10, parca.

trebuia sa ramana, ca urma sa vina cineva sa manance.
zavo: "mihaela te rog frumos, vorbesc eu cu sotul tau. o sa te duca marius cu jeep-ul meu pana acasa. vin si colegii.

deci nu e o mare problema.

poti sa ii demonstrezi ca chiar ai stat la munca.

bine?"
mihaela suspina si nu se mai putea opri din plans.
lovin...

pai lovin, e lovin frate numa numele zice tot.
ceea mai tare faza cu lovin, cred, ca e aia cand spala vase de zor.

sau mai bine zis cand era coplesit de numarul vaselor debarasate si sefu, colac peste pupaza prin singurul culoar accesibil intre ospatari si bar, bar si restul lumii, se gandeste sa tranteasca o masa.

ca sa nu se mai vada urat, ne explica el.
lovin era sechestrat inauntru.

cu noi care tipam la el:

"da-mi o lingura".

" vreau un cos cu paine".

"nu ajung sa imi iau tuica".

omul era sechestrat inauntru si trebuia sa ne ajute, ca noi nu aveam acces.
oana,

turbata care dupa fiecare weekend zicea ca nu mai vine.
ce vremuri...
acum...

flambam, facem pui si ciolane la protap si rotisor, avem bufet, avem bar, avem bucatarie, avem scaune, banci. atunci manca lumea pe sezlong.
si totusi mancau.

si clientii din vremurile alea ii gasesti si azi la noi.
ce mai suna sefu, la dl bebe, si ii zicea ca sunt probleme la mesele de la leagane.

ca vede el pe camera.
ce ma amuzam eu cu ion, ca mereu ii dadeam lu radu raionul ala =))
imi amintesc prima sedinta.

in care sefu ne-a strans pe toti jos in fostul bar.

si ne zicea ca vrea sa formeze o echipa.

si ne arata poze cu noul restaurant, cum o sa fie.
nu l-a crezut nimeni!!!

va spun eu.

mno..sunt turnatoare asta e.

cand am coborat cu defender-ul, care mai de care cu parerea:

"asta e nebun"

"du-te ba, ca nu face"

"nu investeste, asta, aici, atat"
da la sedinta toti eram....wooow.

foarte tare.ahamm....

iti spun eu boss nu te-a crezut nimeni.
ne vorbea sefu pe vremea aia de hotel, ca o sa faca hotel de 5* CURATE in sinaia.
ne gandeam noi...ce vine asta cu pastile din astea, 5* in sinaia.

pai nu a reusit harabagiu.
uite ca mai e un pic si e gata si hotelul.
si restaurantul arata ca in poze.
primul grup de 260 de persoane:))
nebunieeee !!!!!!!
muta cortu', muta cabanuta la paznici.

mai aveam sa mutam corpul de cazare sus la observator:))
primele ghivece de flori atarnate de umbrele. nu o sa le uit niciodata.
primul purcel de lapte la protap.

ce ne uitam noi ca retarzi la el.
l-a vandut ion si pe ala.

iar m-a facut in sange.
da gogule la al doilea, m-am zbatut.

cand mi-a zis aia ca l-ar lua, dar nu are in ce sa il puna,

de nu imi venea sa tai un brad, sa il scobesc, si sa il bag acolo. in lemn de brad tinut, doamna, oferta speciala, doar pentru dumneavoastra.

cand a zis ca il vrea, imi venea sa o pup.

iar m-am simtit satisfacuta si fericita.
mai tre sa dau ciolanu'.

ca acolo are ion 1-0.
frumoase vremuri....
frumoase si astea de acum.

nimic de zis.

e imposibil sa treaca o zi sa nu fie ceva de care sa vrei sa iti aduci aminte.

si sa zambesti.
de astea noi v-am tot zis.

imi era dor sa imi amintesc de alea de demult.

sper ca nu ati uitat.
si daca indrazniti sa uitati, va bat!!!
i-a zi ioane, ai uitat cand ne-a chemat sefu pe amandoi si ne-a zis ca inchide stana?
ca o tine doar pentru el si familie.

si ca maine ne asteapta pe toti la birou, la posta, sa vada ce decizie o sa ia, daca o mai tine sau nu?
eu n-am uitat, ca asa imi venea atunci sa il bat.
frumoase vremuri, frumoase amintiri.
sa vina altele...fara numar.

ca astea iti fac ziua de munca mai frumoasa.
v-am pupat...

ungur mic ce esti.

imi amintesc de clipele in care iti bateam la usa dimineata.
deschidea`i somnoros si cu parul si in toate directiile.

dupa care eu iti spargeam o punga de paine in fata.

era amuzant, ma distram pe cinste.
camera ta de la mansarda.

plina de haine aruncate pe jos.

si calculatoare, neoprite de nopti intregi.
ma vad manacand dimineta cu tine.

jos in restaurant.

eu de obicei nu mananc dimineata.

dar am facut o exceptie atunci. bucura-te !
te vad in fata barului.

dimineata la cafea.
imi amintesc de primul tau tatuaj.

facut de mine.
hmmm...

imi amintesc de cum ne mai ascundeam noi.
de prima bataie care ti-am dat-o la heroes =))
de serile in care ieseam prin oras.

imi amintesc ca de fiecare data cand auzeai, evermore- its too late, pe la terase, imi ziceai ceva gen: ramanem aici?
piatra dinspre epava, pe care ne opream mereu sa ne sarutam.
primele telefoane sparte.
nu am cum sa nu rad in hohote cand imi amintesc cum ati facut voi dragilor baie, noaptea, in mare.

iar eu am plecat cu hainele voastre. traditional.
prima noapte petrecuta singuri in bar. eeee...
primul telefon de la distanta.
clanta rupta la usa de la baie.

in vila Fara.
camera voastra din vila. plina de tzoale aruncate.
imi amintesc ca nu putea sa te inghita Marton, ca dimineatza ziceai doar :

Jó napot.
mereu venea la bar si imi zicea, ca nu sti vorbi maghiara.
imi amintesc multe.
si zambesc...

nu te supara, te rog. sti ca te iubesc.

pot sa te ating?
nu!
dar vreau sa te simt.
am zis nu!
vrei un ceai?
nu!
azi am avut o zi destul de incarcata. tu?
nu!
pot sa ma asez in bratele tale?
nu!
esti suparat?
nu!
dar ce ai patit? ca esti cam distant..
nu vreau sa te ascult azi.

next time

exact ce ziceam =))
marfa.

mi-e una imi place.
:))

dragi bloggeri, sa nu va suparati pe mine.

:)))

time.

prea multe hobby-uri, prea putin timp.
nu am fost niciodata persoana care sa zica: n-am timp !
pentru mine mereu a existat timp.

pana acum..
acum, multe pe cap. multe de facut. putin timp.

off..la naiba honey.
tocmai s-a intunecat afara. iar eu mi-am ratat ocazia de a face poze. nu ca nu as putea si acum dar nu am un aparat asa profi. am unul mai jeftin care nu imi scoate pozele asa cum vreau eu. dar nu conteaza.
am ratat sansa de a face niste poze azi.
off...
si stiti ce?
azi am realizat.

de fapt azi-noapte ca eu n-am ora la calc setata corespunzator.
nu ma mir. e vorba de mine. deci...no surprise.
la mine ceasul arata ora 5:23pm.
sunt curiasa cum apare postarea.
as putea sa o modific. dar e mai amuzant asa.

7 centi in vodafone.

ca anii schimba oamenii, nimic de spus.
adevarat pana in maduva adevarului.
dar tu unde ai ramas?

ca nu te mai vad. nici schimbat, nici transformat.
un strain. care aduce cu tine putin. fizic si moral.
moneda are 2 capete, nu?

parca asa se zice. noi am intors-o pe ambele. ce ne mai ramane de facut acum?
cand ai avut nevoie sa vorbesti.

am fost la celalalt capat, atat cat am putut.
unde esti tu acum?
nu ti-am cerut explicatii.

doar 2-3 cuvinte.

puteai sa incepi cu: buna.
lasitatea nu te caracteriza inainte.

acum vad ca face parte din tine.
nu te-ai gasit pana acum in nimic de aici, asa mi-ai zis.
ei bine .. asta e pentru tine...
bun plan de a imi plati cu aceeasi moneda.

buuun.

nici eu nu ma putem gandi la asta.
dar continuarea?
se termina aici?

eu nu am terminat.

am stat pe tusa.

pana la reintrarea in joc.
unde esti ca sa jucam impreuna?
te astept.
ANGYAL

thoughts.

ganduri care se lovesc de zidurile indiferentei.
momente care ma trag de picior, impiedicandu-mi mersul.
oare daca iti doresti un lucru cu adevarat, daca lupti pentru el, se poate indeplinii?
de ce tot din lume asta trebuie sa fie o lupta?

un razboi continuu cu noi insine.

si cu restul.
ma bucur sa descopar un oras din varful unei creste.

sa vad razele soarelui luminand peste cladiri.
sa vad oameni agitati in autobuz, stresati.

sa ma intreb la ce se gandesc.
am prostul obicei de a ii intreba.
nu ma pot abtine.
eram intr-un autobuz. plin de oameni necunoscuti. necunoscuti in adevaratul sens al cuvantului. oameni ale caror fete le vedeam pentru prima data in viata mea.
m-am holbat vreo 3 statii la un domn.

la vreo 50 si ceva de ani. era trist. sau cel putin asa arata fata lui, posomorata, gri, stearsa.

fara nici un fel de introducere l-am intrebat: sunteti trist?

nu va pot spune ca privire mi-a bagat bietul om.

parca eram in filmele proaste ale americanilor.

dar a fost dragut.

si m-a intrebat: de ce ma intrebi? mi se citeste pe fata?
i-am raspuns: da. ezitand putin.
mi-a zis ca mai are de mers doar 2 statii si ca nu are timp sa imi spuna intreaga poveste.
dar e trist.

atunci mi-am permis si l-am intrebat, la ce se gandeste.

am lacrimi in ochi acum cand imi amintesc ca raspunsul lui a sunat asa:

ma gandesc la porumbei albi.
cum poti fi trist, atat de trist, incat sa ti se citeasca clar pe fata, iar tu in minte sa ai porumbei albi?
azi am intrebat-o pe ioana, o fetita de doar 7 ani, o minunatie de fata, la ce se gandeste.
era trista la o masa. si concentrata pe un pai. mi-a zis ca se gandeste la animale. si la ziua ei, care urmeaza sa vina.
avea o fata trista.

si m-am gandit ca poate e suparata.

si oricum eram curioasa ce e in mintea ei.
nu intotdeauna expresia fetei ne tradeaza gandurile.
imi place sa merg in aglomeratie sa privesc fetele oamenilor si sa ma intreb, oare la ce se gandesc?
eram intr-o zi, impreuna cu claudiu, pe strada. nu mai stiu ce strada, una plina de oameni, si ii spuneam ca n-as vrea sa fiu o secunda in locul lor. pe fetele lor citeai doar griji, stres, praf.
oare pe fata mea se citeste ce gandesc?
cred ca da.
imi aduc aminte de o vorba veche spusa de diriga.
suna cam asa: cand te duci si te uiti in oglinda, la tine, si nu te poti privii, inseamna ca nu esti om.
ciudata diriga. in sensul bun.
eram in tren intr-o seara.

nu de mult. mergeam in compartiment cu o tipa de aproape 5 ore.
5 ore in care tipa a stat pe mess, a plans, a vb cu mama ei la tel., cu prietenii ei si iar a plans.
din discutiile ei mi-am dat seama ca tocmai ce se despartise de iubit.
era terminata fata.

vorbea cu mama ei si ii zicea ca: nuuuu, stie ea ca nu o sa o sune.
dupa lungi discutii si lacrimi, intr-un final a vorbit cu o prietena, vorbele ei suna asa: asa se intampla atunci cand intelectualii se amesteca cu muritorii de rand.
what a fuck??
si atunci lacrimile pentru ce erau?
pai am si un citat pentru asta ca am venit cu tema facuta.
suna asa: un intelectual rezolva problemele, un geniu le evita.
Who is better now?
tipa incerca sa se consoleze singura.
am ascultat-o 376 de km.

cam 7 ore.

nu a avut somn. nici eu.
mno...

ma rog stiu ca nu e frumos sa tragi cu urechea dar nu prea aveam ce sa fac.
am urmarit-o cand a coborat din tren, doar cu privirea.
s-a aruncat in bratele unui tip. zambareata, dupa 7 ore de plans si compatimit.
cu siguranta nu era fratele ei.
il priveam azi pe sofer, aka vasile.

eram in spate in masina. dar il aveam in vizor perfect.
deci..

imaginati-va, eu urland cu toata forta, incercand sa fac un cover pe zombie si omul ala calm. nu calm, fffffffffffffffff calm.
nu i se misca nici un muschi pe fata. INCREDIBIL.
daca era lary. ma dadea jos din masina.
razvan se arunca din mers lasandu-ma pe mine sa conduc.
in schimb vasile...

nimic.

oare la ce se gandea? n-am apucat sa il intreb ca eram prea concentrata cu piesa.
a schitzat totusi ceva cand i-am zis de kurt.
a zambit, sau a ras, nu stiu exact.
incep sa cred ideea monicai.

cum ca majoritatea soferilor parasesc postul din cauza mea.
ce sa le fac frate daca nu stiu sa aprecieze o voce buna?=))
hai ca am aberat destul.
recunosc...sunt turbata.
dar oricum...

ca si idee daca te intalnesti cu mine pe strada, in autobuz, in tren, blablabla si te intreb la ce te gandesti, fi politicos si raspunde-mi.

violence...

atat de complicat.

intotdeauna lasi, mereu prea plini de noi.
fiinte umane?
canibali ce se devoreaza intre ei.

muscand din tine, din el, din ea.
fara resentimente, fara frica zilei de maine.
lasandu-te in arsita soarelui dupa ce ti-au luat tot.
cine suntem?
cum putem sa ascundem atatea lucruri. atatea sentimente.
diferiti si totusi aceeasi structura.
azi aici, maine in alta parte.

de fiecare data muscand.

cu gura plina de sange. lasand lesul in arsita soarelui.
viitor?
oare putem schimba structura?

oare prin experienta devenim mai buni?
cate lesuri vor mai arde in soare?
cate dintre cele care zac in soare sunt victimele tale?

poti oare vreodata sa recunosti, ca te-ai infruptat din ceea ce odata era frumos?
fiinte haine ce nu te lasa sa vezi frumosul.